Dreptul Uniunii nu impune ca o persoană să desfășoare o activitate salariată într-un stat membru pentru a beneficia pe teritoriul acestui stat de alocații pentru copiii săi cu reședința în alt stat membru, arată decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene, relatează AFP.
Curtea Europeană, sesizată de către Curtea Supremă de Justiție, a trebuit să se pronunțe asupra cazului unui resortisant român, Eugen Bogatu, care trăiește în Irlanda din 2003 și care a cerut autorităților irlandeze să beneficieze de presațiile familiale pentru cei doi copii ai săi care au rămas în România, a explicat un comunicat al Curții Europene.
Această cerere a fost acceptată pentru perioada în care a fost angajat, dar refuzată pentru perioada în care nu a mai avut activitate salarială sau ”nu mai a mai primit beneficii de tip contributiv”. Un beneficiu contributiv este un beneficiu prin care contribuțiile sociale sunt plătite.
Decizia a fost contestată de către aplicant pe motiv că autoritățile irlandeze au o interpretare eronată a dreptului european.
Bogatu a desfășurat o activitate salariată în Irlanda între 2003 și 2009. După ce și-a pierdut locul de muncă în 2009, acesta a primit o prestație de șomaj cu caracter contributiv (2009- 2010), apoi o prestație de șomaj cu caracter necontributiv (aprilie 2010-ianuarie 2013) și, în sfârșit, o prestație de boală (2013-2015).
Curtea a estimat că regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială ”nu impune ca o astfel de persoană să dispună de un statut specific, și în particular de cel de lucrător salariat, pentru a avea dreptul la prestații familiale”.
”Eligibilitatea unei persoane pentru prestațiile familiale în statul membru competent, pentru copiii rezidenți într-un alt stat membru, pentru copiii săi care au reședința în alt stat membru, nu impune nici ca această persoană să desfășoare activitate salarială în primul stat membru, nici ca acesta să îi acorde o prestație în numerar ca urmare sau ca o conseință a unei astfel de activități”, arată decizia Curții.
0
1
