Gruparea armată care a intrat la începutul lunii februarie în nordul Ciadului plecând din Siria spune că este în continuare prezentă pe teritoriul ciadian, în ciuda intervenției militare a Franței, dar obiectivele și importanța sa sunt în continuare un mister, scrie AFP.
"Avansăm în zona ed graniță a Ciadului cu Sudanul, în Ennedi", a afirmat marți Youssouf Hamid, purtător de cuvânt în exil al Unității forțelor de rezistență (UFR).
Grupul afirmă că a intrat în Ciad cu trei coloane distincte de pick-up-uri armate, dintre care una a fost lovită duminică de aparate Mirage 2000 franceze, la cererea autorităților ciadiene.
Luni, Franța a afirmată că această coloană care a fost atacată era formată din "40 de pick-up-uri" care au efectuat o "incursiune profundă" după ce au plecat din Libia.
"Din rațiuni strategice, nu putem dezvălui câți suntem. Dar e evident mai mult de 40", potrivit lui Hamid, care nu a precizat încotro se îndreaptă coloana de vehicule.
În capitala N'Djamena, autoritățile au susținut luni seara că "coloana de mercenari și teroriști" a fost "neutralizată și distrusă de forțele noastre aeriene și de forțele (franceze ale operațiunii) Barkhane".
În această regiune deșertică puțin locuită, unde rețeaua telefonică este slabă, există puține informații independente iar versiunile contradictorii ridică semne de întrebare: câți combatanți rebeli au intrat în realitate în Ciad? Ce scop au?
De la jumătatea lui ianuarie, sudul libian la graniță cu nordul Ciadului este teatrul unei operațiuni militare de anvergură a autoproclamatei Armatei Naționale Libiene (ANL), condusă de omul forte în estul libian, Khalifa Haftar.
Această zonă, puțin controlată de la căderea lui Muammar Gaddafi în 2011, a devenit zona unde se regrupează grupări armate de toate genurile, în special rebeli ciadieni, printre care și UFR.
Lovituri „ilegale”
Pentru Jalel Harchaoui, specialist în probleme libiene la Universitatea Paris-VIII, operațiunea militară a ANL vizează "să perturbeze ceea ce până în prezent era un relativ refugiu de pace pentru mai multe grupări".
"Revenirea unei grupări de rebeli ciadieni spre teritoriul Ciadului dinspre sudul libian ar putea fi deci o consecință" a acestei ofensive, crede acesta.
"Este o coincidență", dezminte purtătorul de cuvânt al UFR, care afirmă că intrarea combatanților săi în nordul Ciadului este o operațiune prevăzută de mult timp.
În 2008, rebelii ciadieni au reușit să ajungă până la porțile palatului prezidențial din N'Djamena, dar nu au reușit să-l înlăture pe șeful statului, Idriss Déby Itno.
De atunci, rebelii încearcă să ajungă din nou la N'Djamena.
Cu mijloace reputat mai slabe decât în 2008, supraviețuiesc în bazele din Libia și Sudan, unde visează o revenire triumfală în Ciad.
Potrivit unui observator apropiat regimului din Ciad, ultima incursiune a UFR în Ennedi a stârnit temeri la N'Djamena, unde președintele Déby a ajuns la putere tot prin forță, în 1990.
În Ciad, toate schimbările de regim au fost făcute pe calea armelor.
UFR este cu atât mai temută cu cât este condusă de nepotul președintelui Déby, Timan Erdimi, și este formată din combatanți zaghawa, etnia președintelui.
O sursă apropiată de rebeliunea UFR a confirmat că gruparea dorește să provoace "defecțiuni" în cadrul aparatului de securitate și să stabilească o bază în nord-estul Ciadului sau în Sudan.
Pe rețelele sociale, unii se întreabă care este cadrul legal al loviturilor franceze, argumentând că acordurile de cooperare militară din 1978, care au înlocuit acordurile de apărare din 1960, nu prevăd și ajutoare militare.
"Pe planul dreptului, această intervenție răspunde unei cereri formale de asistență formulată de un stat suveran către Franța", a declarat o sursă din cabinetul ministerial al Armatelor.
"Déby rămâne partenerul de încrede și solid în regiune. Vom continua să-l încurajăm și să-l susținem", a adăugat o sursă militară franceză.
0
1
