Wiosna, noul partid al fostului primar din Slupsk, se vrea a fi social, ecologist şi fără legături cu Biserica Catolică, spre deosebire de ultraconservatorii de la partidul Dreptate şi Justiţie sau de liberalii de la Platforma Civică, scrie Le Monde, citat de Rador.
Este oare posibil ca în ultra-catolica Polonie să câştigi alegeri promiţând dreptul la avort, parteneriatul civil, căsătoria pentru toţi, taxarea cutiei milei şi renegocierea relaţiilor cu Vaticanul? Este pariul exploziv asumat de Robert Biedron, liderul partidului Wiosna («primăvara»), lansat duminică, 3 februarie, în cadrul unei mari convenţii desfăşurate la Varşovia.
Biedron s-a făcut cunoscut ca primul om politic polonez homosexual declarat care a avut funcţia de deputat şi de primar al oraşului Slupsk, din nordul ţării. Acum vrea să provoace o dublă revoluţie. Prima trebuie să pună capăt «războiului polono-polonez» de care se face responsabil polul dual «PO-PiS», după numele principalelor partide care se alternează la putere începând din 2005.
A doua este mai riscantă.
Propuneri extrem de progresiste
Pe de o parte, Platforma civică PO, liberal-conservatoare, a acordat o atenţie excesivă «indicatorilor economici» în detrimentul «drepturilor femeilor şi minorităţilor». Pe de altă parte, ultraconservatorii de la Dreptate şi Justiţie (PiS) se află la originea «nerespectării Constituţiei» şi a unor «reculuri în materie de drepturi ale femeilor». Rivalitatea lor este cauza unor profunde «diviziuni din societate», dar ei «nu ne-au rezolvat problemele. […] Toţi ne-au decepţionat». A venit deci momentul unei «noi generaţii» şi al unei «regenerări».
Dacă această dorinţă de reînnoire a scenei politice pare a fi ecoul propunerii lui Emmanuel Macron de a rupe cu «lumea veche», Wiosna nu pretinde că va abandona clivajul stânga-dreapta. Deşi cuvântul "stânga" nu a fost pronunţat în cursul convenţiei, programul anunţat duminică nu lasă nicio îndoială în legătură cu orientarea sa.
În afara unei liste de revendicări sociale echivalente, în context polonez, cu o declaraţie de război la adresa Bisericii, Robert Biedron a prezentat propuneri economice foarte progresiste: fixarea salariului minim garantat la nivelul de 60 % din salariul mediu (cu o creştere de 20 % începând cu 2020), reevaluarea a 60 % din pensiile minime, închiderea tuturor minelor de cărbune până în 2035.
În Polonia democratică de după 1989, niciun partid nu a ajuns să cucerească puterea cu un program în acelaşi timp social şi ecologist. De la ultimele alegeri din 2015, Parlamentul nu mai are forţe de stânga, niciunul dintre partide netrecând pragul minimal pentru a fi reprezentat.
Aplaudat călduros de miile de persoane prezente în public când a vorbit de laicitate şi de drepturile femeilor, a fost receptat cu scepticism când şi-a prezentat programul economic. «Cum să finanţeze toate astea? Înseamnă că va creşte impozitele», se putea auzi din mulţime. Or, cu excepţia taxării Bisericii, chestiunile fiscale erau absente din discursul de aproape o oră al liderului «Primăverii».
Europa şi politica externă au fost şi ele punctele gri ale convenţiei. În ciuda numeroaselor drapele europene agitate în faţa scenei şi a intonării Odei Bucuriei, alegerile europene din luna mai sau Uniunea la modul general nu au fost evocate.
Axat pe un program de anvergură naţională, prea puţin articulat la scară europeană, «Primăvara» vizează cu prioritate scrutinul legislativ din toamnă. Din această perspectivă, valul retoricii pro-europene are ca scop mai ales asigurarea cetăţenilor neliniştiţi de consecinţele proastelor relaţii dintre PiS şi Bruxelles.
«Robert Biedron este garanţia că nu vom ieşi din UE», estimează Joanna şi Piotr Borowski, un cuplu de circa 40 de ani veniţi special din Torun, oraş aflat la 200 kilometri depărtare, pentru a participa la primul lor miting politic.
Foarte diferiţi ca vârstă, regiune geografică sau profesie, mulţi dintre cei prezenţi erau la rândul lor nou veniţi în politică, atraşi de carisma liderului partidului Wiosna. Acesta este creditat cu 6,4 % în primele sondaje, ceea ce îl plasează pe poziţia a treia, dar departe de PiS (36 %) şi PO (29,6 %).
Robert Biedron poate reuşi acolo unde au eşuat, în ultimii 10 ani, iniţiative de stânga ca cea a lui Janusz Palikot – un fost membru PO care a obţinut 10 % din voturi în 2011, cu o linie mai liberală în chestiunile de societate – sau cea a partidului Razem, o formaţiune care a obţinut 3,6 % din sufragii în 2015? Dacă apelul său la încetarea războiului «polono-polonez» întreţinut de PO-PiS este susceptibil de a seduce un număr mare de polonezi – în medie 40 % dintre aceştia s-au abţinut la alegeri –, luările sale de poziţie curajoase în chestiuni economice şi sociale riscă, în schimb, să îi sperie pe cei care ar dori doar schimbarea clasei politice, fără o schimbare profundă a politicilor, scrie Le Monde, citat de Rador.
