Spectrul unei noi curse a înarmării și al unui "război nuclear limitat" în Europa a revenit, vineri, după ce Statele Unite au anunțat că se retrag din Tratatul forţelor nucleare intermediare (INF), semnat pe 8 decembrie 1987 de Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov, anunță El Mundo citat de Rador.
Tratatul interzice dezvoltarea și desfășurarea de rachete cu o rază de acţiune cuprinsă între 500 și 5.500 kilometri, cu arme nucleare sau convenționale, și a ordonat distrugerea tuturor sistemelor de acest tip existente, cu condiția ca acestea să fie terestre. Potrivit Statelor Unite, Rusia a început să încalce tratatul în 2008. Din mai 2013, ambele țări încearcă să-şi negocieze diferențele legate de tratat. Lipsa rezultatelor a declanșat decizia guvernului lui Donald Trump de a se retrage în mod consensual cu aliații din NATO.
Washingtonul a invocat articolul 15 din Tratat, care permite uneia dintre părți să se retragă din document, atât timp cât notifică acest lucru cu șase luni înainte. Asta înseamnă că, în august, acordul va înceta să mai fie valabil, deși Statele Unite nu intenționează să dezvolte sau să implementeze imediat aceste rachete.
INF este un tratat de o importanță deosebită, deoarece a fost primul care nu se referea la controlul armamentului, ci la distrugerea armelor. Semnarea lui a făcut ca fantoma "războiului nuclear limitat" să dispară din Europa, o doctrină militară bazată pe faptul că NATO și Pactul de la Varșovia ar lupta în Europa cu arme nucleare, dar fără ca această situaţie să ducă la un război nuclear la nivel mondial. Acordul a permis retragerea și distrugerea rachetelor americane Pershing II, destinate să atace în adăposturile lor atomice liderii politici și militari ai URSS și BMG-109, una dintre primele rachete de croazieră. În partea rusească, a însemnat dezmembrarea a peste 600 de rachete SS-20. Unele dintre aceste ultime rachete au fost vândute de Moscova Coreii de Nord.
De la semnarea tratatului, alte țări și-au dezvoltat propriile rachete cu rază medie de acțiune, în special Coreea de Nord, China și Iranul. Doar China ar putea avea peste 1.000 de astfel de sisteme, ceea ce conferă Beijingului o putere considerabilă asupra mai multor țări vecine, cum ar fi Japonia, Coreea de Sud, Taiwan și Filipine. Rachetele intermediare iraniene ajung în Balcani. Numărul rachetelor cu rază medie de acțiune din Coreea de Nord nu este cunoscut.
