Intenţionam să adresez o pledoarie ceva mai blândă partenerilor europeni ai Marii Britanii. Chiar şi în acest ceas târziu, UE27 ar trebui să dea dovadă de răbdare faţă de tertipurile Brexit de la Westminster.
Premiul unei despărţiri amiabile - sau în cel mai bun caz o reconsiderare a deciziei, într-un al doilea referendum - ar fi meritat osteneala. Determinarea mea fragilă s-a prăbuşit însă după ultima piruetă a Theresei May. De acum UE poate fi iertată dacă va arunca pur şi simplu peste bord Marea Britanie, scrie Irish Times, citează Rador.
Adoptarea susţinătorilor extremişti ai Brexitului de către premier a fost de un cinism stupefiant. Doar cu câteva săptămâni în urmă, era de neclintit în privinţa aranjamentelor cuprinse în acordul de retragere din UE referitor la graniţa dintre Irlanda de Nord şi Republica Irlanda. Acum, ea promite să încerce să le rescrie astfel încât să se potrivească cu prejudecăţile partidului ei. Cum rămâne cu Acordul Belfast, tratatul care stă la baza păcii din insula Irlanda? Se pare că ocupă un loc secund, după concilierea adepţilor Brexitului de genul lui Boris Johnson şi Jacob Rees-Mogg.
Mandatul pe care premierul pretinde că l-a obţinut pentru a rescrie "backstop"-ul irlandez este fără valoare şi nu are credibilitate. Nu are valoare din cauză că toate celelalte opţiuni privind frontiera irlandeză au fost analizate pe larg şi scoase din calcul, în cursul negocierilor asupra Articolului 50. Fără credibilitate deoarece extremiştii care i-au dat susţinere săptămâna aceasta nu vor un acord. Susţinerea acordată acum doamnei May a fost o diversiune. Strategia reală constă în a trage de timp până la un Brexit fără acord.
Din clipa în care l-a înlocuit pe David Cameron în Downing Street, dna May a fost pusă în faţa unei alegeri în privinţa ieşirii Marii Britanii din UE. Îşi putea stabili ca prioritate unitatea conservatorilor, cedând în faţa fundamentalismului teologic al aripii naţionaliste engleze a partidului. Sau ar fi putut încerca să clădească o coaliţie mai largă, transpartinică, în jurul unei versiuni mai blânde a Brexit-ului.
De la stabilirea primelor ei "linii roşii", ea a preferat a doua variantă. Ultimul pact faustian a fost o destinaţie logică. Partidul are întâietate în faţa ţării. Oricare ar fi consecinţele pentru naţiune, dna May este hotărâtă să iasă din UE la 29 martie. "Datoria mea", îi spune ea. Tonul mesianic i-a determinat pe unii din membrii marcanţi ai cabinetului ei să conchidă că ea preferă să permită producerea unui Brexit dezordonat decât să rămână în istorie ca persoana care i-a scindat pe conservatori.
