Venezuela este în impas. Atât Nicolás Maduro, cât şi Juan Guaidó revendică preşedinţia - ultimul până la organizarea unor noi alegeri - şi niciunul nu simte impulsul de a ceda. Maduro, care cu două săptămâni în urmă a fost învestit în al doilea mandat, după alegerile controversate de anul trecut, beneficiază de un sprijin popular redus dar păstrează sprijinul armatei, scrie The Guardian, citat de Rador.
Pe de altă parte, Guaidó poate mobiliza demonstraţii de masă cu susţinere populară şi are sprijinul unui cor de democraţii occidentale - dar control restrâns asupra pârghiilor puterii în Venezuela.
Aşadar, care sunt posibilele scenarii pentru această ţară asaltată şi cei 32 de milioane de locuitori ai ei - din care vreo trei milioane au fugit deja peste hotare?
Maduro rezistă - dar cât timp?
Maduro a supravieţuit de două ori unor precedente contestări ale puterii lui. După protestele în masă din 2014, el i-a luat în vizor pe liderii opoziţiei de felul patronului politic al lui Guaidó, Leopoldo López care a fost arestat şi a primit interdicţia de a candida pentru a fi ales. După cinci ani, el continuă să se afle în arest la domiciliu.
Noi revolte au izbucnit în 2017, când Maduro a redus rolul adunării naţionale care între timp ajunsese în mâinile opoziţiei. Demonstraţiile au fost reprimate sângeros: peste 120 de protestatari au fost ucişi şi alte zeci au fost răniţi. Reprimarea a antrenat condamnări internaţionale dar Maduro a reuşit să-şi consolideze puterea.
Această abordare pare a nu mai fi la fel de productivă astăzi. Deşi Maduro păstrează susţinerea unor aliaţi de felul Rusiei, Turciei şi Cubei, el se confruntă cu presiuni internaţionale fără precedent inclusiv din partea unei duzini de ţări latino-americane.
Gradele superioare din armată au făcut o demonstraţie de susţinere a comandantului-şef, dar s-a produs o serie de dezertări ale unor ofiţeri de rang mai mic. În cursul weekendului, ataşatul militar al lui Maduro la Ambasada din Washington DC a devenit demnitarul cu cel mai mare rang care a schimbat tabăra, urmat de consulul din Miami.
Soldaţii de rând au simţit impactul economic al crizei din ţară, dar Maduro i-a recompensat pe ofiţerii superiori cu funcţii în guvern şi în compania petrolieră de stat PDVSA. Însă sancţiunile impuse de SUA companiei săptămâna aceasta ar putea produce schimbări în această privinţă.
Pentru ca Maduro să supravieţuiască actualei contestări, el va trebui să păstreze susţinerea armatei, iar aceasta înseamnă să găsească o modalitate de a continua să-i plătească pe militari.
Maduro este înlocuit cu un alt civil sau are loc o lovitură de stat militară
O altă modalitate de ieşire din actuala înfruntare - deşi aceasta nu ar fi în beneficiul poporului venezuelean - ar fi o lovitură de stat militară care să aducă la putere un general sau un civil cu simpatii militare. Aceasta ar însemna probabil o întoarcere la obişnuinţe: cleptocraţie, proastă gestionare şi autoritarism.
Potenţialii succesori din rândul armatei ar fi fie locotenentul lui Maduro, Diosdado Cabello, fie ministrul apărării Vladimir Padrino López, ambii beneficiind de susţinere militară dar fiind în mare măsură dispreţuiţi de mulţi venezueleni. Între candidaţii civili s-ar putea număra vicepreşedintele Delcy Rodríguez sau predecesorul ei, Tareck El Aissami. Ambii sunt paria în plan internaţional.
În orice caz, o schimbare la vârf nu ar placa opoziţia, acum încurajată şi hotărâtă să restaureze democraţia. Şi dacă opţiunile politice sunt închise definitiv, există un mare risc ca adversarii regimului să recurgă la lupta armată - iar America Latină are o istorie frământată de insurgenţe.
Între timp, dacă economia avariată a ţării nu va putea fi reconstruită de un nou lider, milioane de oameni vor fugi în continuare, destabilizând şi mai mult regiunea.
Schimbare de regim în stilul puterii populare sau o soluţie negociată
O tranziţie la democraţie ar fi calea cea mai uşoară de ieşire din actualul impas, dar Maduro are prea puţin de câştigat şi totul de pierdut dacă va ceda puterea. El a afirmat că este deschis negocierilor, mediate de un broker internaţional, deşi anterior a folosit discuţiile de acest gen pentru a trage de timp şi a diviza opoziţia.
Chiar dacă Maduro va accepta să plece, el nu va dori să rişte niciun proces al regimului său autoritar - şi nici miile de oficialităţi publice şi militare care l-au ajutat.
Guaidó a promis o amnistie membrilor forţelor armate care "contribuie la reinstaurarea ordinii democratice".
Există motive pragmatice pentru un astfel de demers, spune Dimitris Pantoulas, consultant din Caracas care a dat ca exemplu posibil acordul de pace încheiat în 2016 de Columbia cu rebelii de stânga din Farc. "Nu este posibil ca zeci de mii (de oameni) să ia calea exilului sau să fie judecaţi de tribunale ordinare - ar însemna haos", a spus el.
Maduro şi cercul apropiaţilor lui vor trebui cel mai probabil să plece din ţară, dar nu este clar unde s-ar duce el. Principalii săi aliaţi internaţionali sunt Rusia, China, Cuba şi Turcia şi nu este clar ce i-ar putea motiva pe oricare din ei să îl primească.
Război
Maduro susţine de mult timp că suferinţele ţării lui sunt rezultatul campaniei imperialiste care a durat decenii, de "război economic" susţinut de SUA. Aceste explicaţii i-au servit bine, mobilizându-i pe generalii lui şi puţinul sprijin de care mai beneficiază. Dar acum, unii analişti se tem că şoimii din Washington DC şi Caracas ar putea împinge cele două ţări într-un conflict real.
Criza venezueleană a generat cea mai amplă migraţie din istoria modernă a Americii Latine şi ţările învecinate doresc cu disperare reglementarea rapidă a situaţiei. "Dacă ar fi ca tendinţa să se agraveze, probabil că presiunile în sensul unei lovituri militare care să pună capăt impasului ar creşte", spune Phil Gunson, consultant din Caracas la Crisis Group. "Iar acesta este un scenariu pe care cu toţii ar trebui să încercăm să-l evităm".
Deocamdată, un astfel de conflict continuă să fie considerat o posibilitate îndepărtată, dar este posibil ca guvernele de dreapta din Brazilia şi Columbia să se ralieze unei coaliţii conduse de SUA împotriva lui Maduro.
Un astfel de război - primul război interstate din America de Sud după mai mult de 80 de ani - ar fi îndelungat, sângeros şi plin de variabile impredictibile, dar în momentul în care consilierul pentru securitate naţională al lui Donald Trump, John Bolton a fost fotografiat cu o foaie de hârtie pe care era notat "5.000 de trupe în Columbia", acest lucru a antrenat preocupări că SUA ar analiza serios o astfel de opţiune. Cifra nu ar fi însă suficientă în sine, având în vedere că invazia americană în Panama a implicat 27.000 de militari.
"Eu cred că Bolton a blufat, dar dacă se va întâmpla, aceste trupe ar fi un declanşator, gata să antreneze o desfăşurare mai amplă dacă ar avea loc vreo incursiune dinspre Venezuela", a spus Adam Isacson, analist de securitate la Washington Office on Latin America.
"Apoi, nu avem cum să ştim cum va escalada. Orice război care implică Columbia şi Venezuela ar fi devastator - ambele ţări au forţe aeriene puternice, aşa că ar fi un război care ar viza infrastructura, bazele militare şi oraşele - nu doar frontiera"
0
1
