Deși zăpada de la Davos le cam limitează vizibilitatea, elitele politice și de afaceri care iau parte la Forumul Economic Mondial (WEF) din 2019 au în mod clar nevoie de o doză de gândire vizionară. Duse sunt zilele în care agapa anuală din stațiunea montană elvețiană constituia o ocazie de auto-felicitare. Anul acesta, preocuparea larg împărtășită este aceea că sistemul capitalismului globalizat care domină încă din perioada Reagan-Thatcher se află pe o pantă abruptă și alunecoasă, potrivit Financial Times, citat de Rador.
WEF a adoptat cu modestie „Globalizare 4.0” drept temă a reuniunii din acest an. Unii se vor fi mirând cum de a reușit să-i scape întregii lumi „Globalizarea 3.0”. În orice caz, Davos nu a renunțat la globalizare, și pe bună dreptate, chiar dacă participanții de anul acesta au o nuanță accentuat populistă, precum proaspăt învestitul președinte brazilian Jair Bolsonaro.
Realitatea este aceea că globalizarea se confruntă cu cele mai grave probleme din ultimele decenii. Criza din 2008-2009 de după falimentul băncii Lehman a zdruncinat capitalismul din temelii. Acum el e supus unui asalt intelectual, iar personajul care era considerat odinioară liderul lumii libere, președintele SUA, perorează acum împotriva lui. Rolul corporațiilor globale a ajuns azi să suscite un interes special. Politicile de tip America Întâi ale dlui Trump ridică întrebări incomode cu privire la obiectul loialității reale a acestor corporații.
Opoziția față de globalizare a ajuns să fie de la un fenomen periferic - protestele violente de la reuniunile G8 sau Mișcarea Occupy - un motor al populismului, de la dl Trump la Brexit și Matteo Salvini în Italia ori Viktor Orban în Ungaria. Factorii de decizie și liderii mediului de afaceri de la Davos trebuie să găsească modalități de schimbare a comportamentului astfel încât să satisfacă preocupările celor dezavantajați de globalizare. Dar ei trebuie concomitent să și conserve beneficiile pe care le-a adus ea, și mai cu seamă ridicarea a milioane de oameni din lumea în curs de dezvoltare din sărăcie.
Alegerea nu este una de natură binară, între a lăsa piețele să-și facă de cap în continuare, pe de o parte, și a ridica bariere protecționiste pe de alta. Politica publică are un rol important. Există mai multe lucruri pe care guvernele, alături de instituții internaționale precum UE, le pot face pentru ca globalizarea să funcționeze mai bine.
Guvernele au spațiu de manevră din belșug pentru a-și ajusta politicile fiscale pentru a promova un capitalism care să includă mai multă lume. În ultimele decenii au avut loc preschimbări în sensul impozitării indirecte și a unei impozitări - reducerea celor mai mari rate de impozitare a venitului și corporațiilor - care a amplificat extrem de mult inegalitatea. Treceri de la impozitul pe venit la impozitul pe consum au avut un efect similar.
Corporațiile dezrădăcinate ar trebui impozitate acolo unde își desfășoară activitatea economică pentru a le împiedica să transfere sume enorme de bani în exteriorul țărilor în care operează. Semne încurajatoare au devenit recent vizibile la nivel internațional, cu Comisia Europeană punându-și în practică politica privind competiția. În SUA atmosfera este prielnică unei reforme antitrust și legislative vizând marile companii tehnologice.
Companiile multinaționale înseși trebuie să conștientizeze reacția adversă pe care chiar ele au generat-o. Schimbarea tehnologică este forța revoluționară a zilelor noastre - și a zilei de mâine. Însă impactul ei transformator asupra economiei globale nu poate fi separat de efectele sale asupra politicii, societății și relațiilor umane. Pe de altă parte, cu greu poate fi spus că este revoluționar să îndemni companiile multinaționale să gândească local mai degrabă decât global. A trecut multă vreme de când un anume căpitan al industriei a inventat termenul de „glocal” pentru a descrie cât mai bine modul în care gândesc șefii corporațiilor multinaționale. În plus, ele trebuie să-și reevalueze supoziția conform căreia valoarea pentru acționar trebuie să fie principiul organizator în jurul căruia e construit modelul capitalist.
Pe scurt, și împrumutând o frază din textul publicat marți de Jacinda Ardern, premierul Noii Zeelande, în Financial Times, „nu trebuie să o luăm de la capăt, dar trebuie să schimbăm modul în care facem lucrurile.”
3
5
