Locurile deputaţilor britanici fiind deja repartizate, cum să faci dacă Brexitul va fi amânat? Bruxelles-ul va trebui să primească aleşi de peste Canalul Mânecii pe picior de plecare?, notează Le Monde, citat de Rador.

Parlamentul EuropeanFoto: Hotnews

​La Londra, Brexitul trenează: premierul Theresa May n-a reuşit să valideze acordul de ieşire din Uniunea Europeană (UE) în Camera Comunelor. Ea nu a reuşit nici să prezinte un "plan B", cum i-au impus deputaţii britanici. Toate astea, în situaţia în care plecarea Regatului Unit este programată pe 29 martie, adică peste mai puţin de zece săptămâni.

Pe 26 mai, 340 de milioane de cetăţeni ai UE, având vârta legală pentru a vota, trebuie să aleagă 705 deputaţi. La precedentele alegeri europarlamentare, în 2014, erau 751 cu cei ai Regatului Unit, dar 27 din cele 73 de mandate britanice au fost repartizate între celelalte ţări membre pentru a reflecta evoluţiile demografice din cele 27 de state membre. Veţi vedea de ce e important.

Marţi, 15 ianuarie, Emmanuel Macron sugera că britanicii ar putea "să-şi acorde mai mult timp" şi, "poate, să încalece alegerile europene". Cu alte cuvinte, într-o situaţie politică delicată, Regatul Unit ar putea cere să rămână în UE încă puţin după alegerile europene din 26 mai şi chiar dincolo de începutul noii sesiuni parlamentare programate pe 2 iulie. Dar acest lucru pune o mare problemă: poţi fi membru al UE - chiar pe picior de plecare - fără să ai deputaţi la Bruxelles?

La aceasta întrebare, "încearcă să răspundă (...) activitatea pe plan juridic", spune Michel Barnier, negociatorul-şef al Uniunii Europene pentru Brexit. Dar câteva direcţii permit să se vadă ceva mai limpede.

La Bruxelles, nu mai mult de 750 de deputaţi

Numărul de parlamentari de la Bruxelles şi Strasbourg nu poate depăşi 750 de aleşi aleşi, în afară de preşedintă sau preşedinte (articolul 14.2 din Tratatul Uniunii Europene). De altfel, niciun membru nu poate dispune de mai mult de 96 de deputaţi - Germania, ţara cu cea mai mare populaţie, va avea 96 în viitoarea adunare.

În cazul de faţă, în 2019, vor fi aleşi 705 deputaţi şi nu 750 (plus un/o preşedinte) cum a fost cazul în legislatura 2014 - 2019; 705, căci 27 din cele 73 de locuri britanice au fost repartizate (+5 Franţei sau Spaniei, +3 Italiei sau Olandei, etc.), celelalte au fost lăsate de o parte în ipoteza sosirii unor noi membri (există oficial cinci candidaţi, printre care Serbia, Albania sau Muntenegru).

Reechilibrarea demografică şi plecarea Regatului Unit

Plecarea celor 73 de deputaţi britanici a permis, deci, Consiliului European - constituit din şefii de stat ai celor 28 - să reechilibreze numărul deputaţilor europeni pentru a corespunde evoluţiei demografiei europene, ţară cu ţară.

Situaţia nu a fost diferită în 2013, la aderarea Croaţiei. Numărul de parlamentari a crescut la 766 înaintea alegerilor din 2014. Pentru asta, a fost nevoie de o derogare de la Tratatul Uniunii Europene.

La fel în 2007, la aderarea României. Parlamentul a avut 788 de membri până la alegerile următoare, din 2009, cu o nouă repartizare pentru a reveni la sub 751 de aleşi, respectiv, la 736 de locuri.

Nu există o regulă clară în dreptul european

Legislatorul european, dar şi juriştii de la Bruxelles nu şi-au imaginat niciodată până acum situaţia în care un stat membru ar părăsi UE şi s-ar răzgândi în ultimul moment, chiar înaintea unor alegeri, să-şi amâne plecarea. Din acest motiv şi în aşteptarea unei decizii a Londrei şi a Bruxelles-ului privind amânarea şi, respectiv, calea de urmat, toate ipotezele nu sunt decât interpretări ale legii.

Să se amâne, dar numai cu câteva săptămâni

Prima opţiune, cea mai simplă din punct de vedere juridic, ar fi să se decaleze aplicarea Brexitului cel târziu până la sfârşitul lunii iunie, adică după alegeri, dar înaintea începutului noii sesiuni a Parlamentului European. În această situaţie, Londra nu ar trebui să organizeze noi alegeri, nici să trimită aleşi la Bruxelles.

Să se prelungească, dar fără deputaţi britanici

Există şi posibilitatea, avansată de serviciul juridic al parlamentului la care am avut acces, ca Parlamentul European să fie constituit legal fără deputaţii britanici dacă Londra nu reuşeşte să organizeze alegerile europene în termen. În această situaţie, Regatul Unit nu şi-ar îndeplini obligaţiile, conform tratatelor europene, care i-ar impune să aleagă deputaţi pentru "a participa la viaţa democratică a Uniunii".

În acest caz, fiecare stat membru ar păstra numărul de deputaţi actual, iar Regatul Unit ar avea locuri...neocupate. Am avea atunci un Parlament cu 678 de deputaţi. În această situaţie, nu se mai pune problema repartizării unora dintre locurile britanice.

Să se prelungească cu derogare

O ipoteză care, deocamdată, nu a fost discutată: scenariul invers celui de la ultima aderare, cea a Croaţiei. În loc să se adauge locuri înaintea unor alegeri pentru a le redistribui după aceea între statele membre, nu s-ar putea atribui temporar locuri Regatului Unit, trecând, la fel, printr-o măsură derogatorie, "la numărul maxim de locuri prevăzut la articolul 14 paragraful 2, primul alineat", aceste locuri fiind vacante în ziua plecării efective a Regatului Unit?