Budapesta. Fac un spectacol din întâietatea acordată propriei ţări şi resping cu dezinvoltură preocupările legate de legislaţia internaţională şi drepturile omului. Încearcă să îndoaie regulile după voinţa lor, condamnând "statul profund" pentru că le stă în cale. Iar atunci când sunt contestaţi de presă sau alţi critici, au un răspuns din două cuvinte: 'fake news', potrivit Washington Post, citat de Rador.
În ţări de pe tot globul - de la Brazilia la Filipine şi în multe locuri mai puţin cunoscute situate între aceste puncte - o generaţie de lideri care se aseamănă preşedintelui Trump atât în stil cât şi în substanţă este în ascensiune, îşi consolidează puterea şi capătă tot mai mult aplomb în disponibilitatea de a eluda principiile şi normele democratice.
Stilul de conducere autoritar nu este nou, evident, şi nu este întotdeauna evident cine pe cine inspiră. Trump însuşi s-a ridicat la putere pe fondul unui val de politici nativiste şi naţionaliste din lumea întreagă, iar principalul lui mentor din campanie, Stephen K. Bannon, a împrumutat teme şi fraze de la populiştii europeni pentru a-i mobiliza pe adepţii sloganului 'make-America- great-again' (Să redăm măreţia Americii).
Dar în interviuri realizate pe patru continente, diplomaţi, activişti ai drepturilor omului şi oficialităţi externe au spus că după doi ani în care Trump a folosit cel mai puternic megafon din lume pentru a aclama autoritariştii, a-i hărţui pe aliaţii democratici şi a denigra valorile americane tradiţionale, impactul asupra modului în care guvernează alţii devine clar.
"Dacă declinul global al libertăţii nu a început cu preşedinţia lui Donald Trump, eu cred cu adevărat că el a fost un factor de accelerare (a acestei tendinţe)", a spus Uzra Zeya, veteran al Departamentului de Stat care a demisionat în primăvara trecută după o carieră de 25 de ani care a culminat cu postul de principal reprezentant al Serviciului Extern la Paris.
Abordarea lui Trump în politica externă - care a inclus laude aduse unor personaje de felul dictatorului nord-coreean Kim Jong Un, justificări pentru uciderea unui jurnalist colaborator la "The Washington Post" de mâna unor asasini ai statului saudit şi un flux constant de vitriol la adresa unor lideri aleşi precum cancelarul german Angela Merkel - i-a determinat pe aliaţi să se replieze. Luna trecută, a contribuit la demisia secretarului apărării al lui Trump, Jim Mattis.
Dar despoţii - şi posibilii despoţi - au văzut un model în Trump, ca şi un alibi.
Viktor Orban, liderul tot mai autoritar al Ungariei, a spus că Trump reprezintă "permisiunea" de pe "poziţia cea mai înaltă din lume".
Pentru Jair Bolsonaro, noul premier al Braziliei, preşedintele SUA este un spărgător de bariere - dovada că afirmaţiile incendiare despre femei sau minorităţi şi şirul de colportări de teorii ale conspiraţiei nu trebuie neapărat să stea în calea preluării puterii.
În momentul în care armata nigeriană a deschis focul asupra demonstranţilor care aruncau cu pietre, toamna trecută, ucigând nu mai puţin de 40 de oameni, s-a apărat invocând ameninţările lui Trump de a proceda la fel la frontiera mexicană.
Atunci când Ambasada SUA din Cambodgia l-a criticat pe conducătorul Hun Sen pentru reprimarea opoziţiei şi a media, liderul autoritar a evidenţiat că Trump îl susţine - nu diplomaţii. "Politica voastră a fost schimbată, dar Ambasada din Phnom Penh nu a schimbat-o încă", a spus el, făcând apel la Trump să-şi ţină în frâu ambasada.
Şi când membri ai Consiliului de Securitate ONU i-au făcut o vizită comandantului-şef al Myanmar-ului, la sfârşitul lunii aprilie pentru a cere explicaţii referitor la expulzarea a peste 700.000 de musulmani rohingya, el a folosit fraza "fake news" - singurele cuvinte pe care le ştia în engleză - nu mai puţin de o duzină de ori, conform celor prezenţi.
"Sunteţi pe cont propriu"
Administraţia Trump a continuat practica predecesorilor săi de a adopta o poziţie fermă împotriva abuzurilor făcute de adversari vechi ai SUA precum Iranul şi Venezuela.
Dar în multe alte relaţii, drepturile omului şi democraţia au fost minimalizate - sau chiar scoase cu totul din discuţie.
"Atunci când vorbim despre valorile noastre de bază, acestea nu se modifică", a spus James D. Melville Jr., fost ambasador american în Estonia care a demisionat în semn de protest faţă de politicile lui Trump, în vara trecută.
Pe parcursul unei cariere de 33 de ani în Serviciul Extern - în care a avut ocazia de a fi martorul discursului intitulat "Dărâmaţi acest zid", ţinut de Ronald Reagan la Berlin - Melville a spus că se considera un agent de vânzări mondial al angajamentului american faţă de democraţie, libertate şi statul de drept. Dar în timpul lui Trump, a spus el, "este un produs mai greu de vândut" pentru că preşedintele nu pare a crede în el.
Asta ca să nu spunem că SUA nu au avut mereu realizări demne de invidiat, după cum însuşi Trump este dornic să sublinieze. Atacuri cu napalm asupra unor sate vietnameze, acte de tortură la închisoarea Abu Ghraib şi cultivarea unor dictatori prietenoşi sunt doar câteva exemple care scot în evidenţă distanţa dintre retorica americană şi realitate.
"Ne credeţi atât de nevinovaţi?", a întrebat Trump când a fost provocat în privinţa motivelor pentru care nu a avut o poziţie critică la adresa abuzurilor preşedintelui rus Vladimir Putin.
Dar politicienii şi analiştii spun că exact această disponibilitate de a relativiza idealurile americane şi de a stabili o echivalenţă cu ţările ale căror politici se află pe poziţii fundamental opuse cu valorile SUA, îl diferenţiază pe Trump de predecesorii lui.
"Avem pentru prima dată în istoria americană o administraţie care preferă realmente autoritarii democraţilor", a spus Yascha Mounk, profesor la Universitatea Johns Hopkins care se concentrează asupra erodării democraţiei liberale în lumea întreagă. "Aceasta le furnizează acoperire autocraţilor, deoarece ei nu trebuie să plătească niciun preţ pentru ceea ce fac. Şi îi încurajeaza pe alţii să o apuce în aceeaşi direcţie".
Mounk a vorbit la sfârşitul anului trecut la un forum la Universitatea Central-Europeană de studii postuniversitare din Budapesta, acreditată atât în SUA cât şi în Ungaria, care a fost de mult timp o punte crucială între Vest şi Est. La câteva zile după asta, universitatea a anunţat că a fost dată afară din ţară. Dar în loc să-l învinuiască pe Orban, ambasadorul SUA, David Cornstein - prieten apropiat al lui Trump - a atribuit responsabilitatea fondatorului şcolii, finanţistul George Soros.
Aceasta a marcat o renunţare la politica americană bipartizană de apărare a universităţii pe baza principiului libertăţii universitare.
Cornstein a reflectat o altă delimitare politică prin insitenţele sale că, în pofida tot mai numeroaselor dovezi contrare, el nu ar fi văzut nicio dovadă că guvernul ungar ar încălca drepturile şi libertăţile cetăţenilor săi. Cuvintele lui au reprezentat o surpriză pentru Marta Pardavi, activistă ungară de frunte a drepturilor, care petrecuse o oră cu Cornstein doar cu câteva săptămâni înainte, zugrăvind un tablou sumbru: spaţiul tot mai restrâns al ONG-urilor pe fondul reprimării guvernamentale, monopolizarea presei de aliaţii lui Orban şi concentrarea puterii în mâinile unui singur om.
Mesajul declaraţiei ambasadorului, repetată cu voioşie de autorităţile maghiare şi împrăştiată în titlurile presei controlate de stat, a fost incontestabil. "Sunteţi pe cont propriu", a spus Pardavi, care conduce Comitetul Ungar Helsinki, grup constituit pentru a promova libertăţile în perioada comunistă a ţării. "Mai sunt SUA un far al democraţiei pentru Europa? Din păcate, această lumină străluceşte mult mai puţin clar".
Şi alţii din Europa Centrală care au considerat mult timp că SUA sunt un campion al libertăţii şi democraţiei se simt părăsiţi.
În acea zi din toamna trecută când Trump l-a primit pe preşedintele polonez Andrzej Duda la Casa Albă, judecătorul-şef de la Curtea Supremă, Malgorzata Gersdorf se afla la sediul ei, asteptând ca Duda să o debarce în cadrul unei campanii de consolidare a controlului partidului de guvernământ asupra sistemului judiciar. Dar cauza lui Gersdorf - pentru care au pledat avocaţi ai statului de drept din Polonia şi din Occident - nu a fost menţionată de Trump nici în discuţiile publice, nici în cele private. În schimb, cei doi preşedinţi au făcut schimb de ironii facile pe tema înfiinţării unui "Fort Trump" pentru trupele americane din Polonia.
Dacă ar fi avut loc o intervenţie a SUA în preluarea Curţii Supreme, "lucrurile ar fi stat altfel, a spus Gersdorf într-un interviu. "Polonezii iubesc America. Ei ascultă de America".
Gersdorf a fost până la urmă restabilită în funcţie după intervenţia în sprijinul ei a curţii supreme a Europei. Dar în alte părţi, acapararea puterii de către lideri autoritari continuă, iar uneori administraţia Trump pare a o susţine.
În România, guvernul a impus destituirea unui procuror care a făcut o cruciadă din anchetarea corupţiei în rândul demnitarilor. A justificat măsura ca fiind o lovitură împotriva "statului paralel" şi avocatul lui Trump, Rudolph W. Giuliani a scris chiar o scrisoare în sprijinul demersului.
Liderii autoritari "dezlănţuiţi"
Dincolo de Europa, impactul lui Trump se simte şi mai puternic. În Orientul Mijlociu, SUA se aliază de mult timp cu regimuri caracterizate prin dosare tulburătoare în domeniul drepturilor omului şi toleranţă minimă pentru exprimarea democratică. A pledat verbal pentru necesitatea unei îmbunătăţiri a situaţiei, tolerând în acelaşi timp abuzurile.
Dar de curând, spun experţii din regiune, comportamentul guvernelor din ţări ca Egiptul, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Bahrein s-a deteriorat. Uciderea jurnalistului colaborator la WP, Jamal Khashoggi a fost numai exemplul cel mai cras, a spus o fostă oficialitate americană de top, de lideri care se simţit eliberaţi să-şi asculte cele mai rele impulsuri pentru că ştiu că Trump nu îi va admonesta.
"Aceste impulsuri erau clare şi prezente", a spus fostul diplomat care a vorbit cu condiţia anonimatului pentru a putea face comentarii sincere. "Dar noile arestări, detenţii, crime sfidătoare sunt fapte pe care nu le-am văzut înainte la prieteni şi parteneri. Nu este o coincidenţă faptul că acest lucru se petrece în vreme ce preşedintele nostru îi îmbrăţişează pe tâlhari şi dictatori, umilindu-i şi slăbindu-i în acelaşi timp pe aliaţii noştri democratici".
Într-un discurs major ţinut la Cairo luna aceasta, secretarul de stat Mike Pompeo a menţionat democraţia doar în trecere şi nu a spus un cuvânt despre drepturile omului sau despre cei 60.000 de prizonieri politici aflaţi în închisorile egiptene, deşi ulterior Pompeo a spus că a adus în discuţie problema drepturilor omului în conversaţiile private. Public, el l-a acoperit de laude pe preşedintele Abdel Fatah al-Sissi pentru lupta împotriva terorismului.
"Noi ştim ce înseamnă asta", a spus Philippe Nassif, directorul pentru avocatură al secţiei pentru Orientul Mijlociu şi Nordul Africii al Amnesty International. "Înseamnă o aprobare tacită a zecilor de mii de oameni măturaţi de regimul lui Sissi din Egipt sub pretextul unor acuzaţii de terorism".
Oficialităţi de la Departamentul de Stat resping ideea că guvernele autoritare ar fi fost încurajate, spunând că administraţia a impus sancţiuni celor care reprimă drepturile omului şi i-au privat de vize. Drepturile omului fac parte din Strategia de securitate naţională prezentată de Trump cu un an în urmă şi din identitatea americană.
"Diplomaţia se referă la echilibrarea priorităţilor", a spus o oficialitate se rang înalt de la Departamentul de Stat care a vorbit cu condiţia anonimatului, în concordanţă cu politica departamentului. "Noi nu ne vom feri să punem problema preocupărilor legate de drepturile omului în nicio ţară. Poate că drepturile omului nu sunt întotdeauna prima sau singura problemă pe care o ridicăm în conversaţiile noastre diplomatice, dar nici nu va fi omisă. Acest lucru se aplică acum şi s-a aplicat şi înainte".
Priorităţile lui Trump
Alte persoane care au reprezentat SUA în străinătate nu sunt de acord, făcând referire la America Centrală ca o regiune unde liderii par a fi calculat că pot scăpa necriticaţi dacă reprimă nemulţumirile interne dar în acelaşi timp susţin SUA în chestiunile de mai mare importanţă pentru Trump.
În Honduras, de pildă, preşedintele Juan Orlando Hernández a sprijinit Washington-ul într-un vot la ONU referitor la recunoaşterea Ierusalimului drept capitală a Israelului de către SUA. Apoi, se pare că Hernández a fraudat alegerile, declanşând proteste de masă. În loc să condamne faptele, SUA l-au felicitat.
"A fost acel gen de lucru pe care dacă l-ar fi făcut Ortega sau Maduro sau Castro, SUA ar fi tunat şi fulgerat, repudiind rezultatul", a spus un fost diplomat, referindu-se la liderii de stânga din Nicaragua, Venezuela şi Cuba. "Răspunsul nostru a fost enorm de silenţios". Fostul diplomat a vorbit cu condiţia anonimatului pentru a discuta sincer despre politicile aplicate de foşti colegi.
Guatemala este un alt exemplu. Şi ea a votat alături de SUA în privinţa Ierusalimului şi a anunţat că îşi va muta ambasada în acel oraş.
După câteva luni, în august, preşedintele Jimmy Morales a declarat că aboleşte mandatul comisiei susţinute de ONU care juca de mult timp un rol eficient în combaterea corupţiei. În timp ce vorbea, o coloană formată din trei duzini de jeep-uri - unele cu mitraliere montate deasupra - care fuseseră furnizate de SUA pentru operaţiuni de combatere a traficului de droguri a strabătut Guatemala City, oprindu-se la birourile comisiei şi la locuinţele activiştilor drepturilor omului.
"Sunt vremuri groaznice", a spus fostul diplomat. "Oamenii care formează administraţia au întors spatele valorilor tradiţionale americane şi liderii străini profită".
În multe din aceste locuri, SUA au fost cândva printre puţinele stăvilare împotriva represiunii guvernamentale care altfel exercită un control total, puţine instituţii sau grupuri autohtone fiind suficient de puternice pentru a contraataca.
În Filipine, instanţele locale s-au dovedit incapabile să conteste serios miile de ucideri extrajudiciare comise în cadrul războiului preşedintelui Rodrigo Duterte împotriva drogurilor. Fiind o fostă colonie americană unde respectul şi admiraţia pentru SUA se menţin la cote ridicate, Filipine sunt extrem de sensibile la influenţa Washingtonului. Sondajele arată că filipinezii au încredere în SUA mai mult decât în orice altă ţară importantă şi aproximativ 80% din populaţie crede că SUA joacă un rol pozitiv în lume. Dar în loc să-l înfrâneze pe Duterte, Trump pare doar a-l încuraja prin sprijinul lui. Trump a spus că el şi Duterte au "o relaţie grozavă". Duterte l-a calificat pe Trump drept "un bun prieten" care "vorbeşte limba mea".
"Dacă în Filipine se instaurează o dictatură deplină, în mare măsură, Donald Trump a ajutat la asta", a spus Neri Colmenares, avocat şi activist al drepturilor omului.
Modelul Trump
Poate cel mai bun exemplu de lider care se modelează direct după Trump a apărut în Brazilia, unde Bolsonaro - campion al "valorilor tradiţionale" aflat la a treia căsătorie care se delectează cu ocolirea presei din curentul central prin postări provocatoare pe mediile sociale - a fost învestit ca preşedinte luna aceasta.
De mulţi ani, Bolsonaro care a fost legislator de şapte ori era împins la periferia politicii Braziliei, considerat ca un unchi nebun al politicii braziliene în contextul unei litanii de remarci incendiare: un fiu mort ar fi preferabil unui fiu gay; unele minorităţi sunt grase şi leneşe; o politiciană rivală ar fi prea urâtă pentru a fi violată.
Dar alegerea lui Trump, spun analiştii din Brazilia, i-a dat lui Bolsonaro un impuls. Cei doi au fost outsideri de categorii foarte diferite - unul fiind un fost militar, celălalt un magnat al industriei imobiliare. Dar ei au multe lucruri în comun. Bolsonaro a fost mereu ostil presei. Dar atacurile lui verbale la adresa jurnaliştilor au început să le oglindească pe cele ale lui Trump până la cuvinte concrete folosite în tiradele de pe Twitter.
În aprilie 2017, Bolsonaro a transmis prin tweet cuvintele "false news" pentru prima dată - expresie pe care a folosit-o pentru a denigra canale braziliene consacrate aşa cum a făcut Trump în cursa din 2016 şi ulterior.
"Ce se întâmplă în SUA ne influenţează inevitabil", a spus Sergio Davila, editor executiv al ziarului Folha de S Paulo, care a fost ţinta furiei lui Bolsonaro. "Când Trump spune lucruri absurde şi nu i se întâmplă nimic şi el progresează şi este ales, are un enorm impact mondial".
Cu siguranţă Bannon aşa speră. Fostul consilier şi manager de campanie al lui Trump a spus că el s-a întâlnit cu un grup de strategi ai lui Bolsonaro, inclusiv fiul candidatului, în august, după ce a fost contactat de ei în iulie. El a găsit oameni cu idei similare cu ale lui. "Noi ne duceam reciproc la capăt frazele", a spus el.
Remarcând numărul în creştere de naţionalişti care câştigă alegerile în lumea întreagă, el a spus că Bolsonaro face parte dintr-o nouă stirpe de lideri. "Brazilia este atât de mare, atât de întinsă, oamenii vor înţelege o dată cu alegerea lui Bolsonaro că această mişcare populistă, naţionalistă nu este localizată", a spus Bannon. "Aceasta va fi caracteristica definitorie a secolului 21".
Washington Post (traducere Rador)
12
4
