Podemos, această formaţiune politică ce, cu doar cinci ani în urmă, a bulversat politica spaniolă, sărbătorește această aniversare în cea mai gravă situație posibilă: pe marginea prăpastiei. Divorțul este consumat între cei doi lideri ai mișcării spaniole, Pablo Iglesias și Íñigo Errejón. În cădere liberă în sondaje, Podemos se poate divide în două blocuri, scrie Le Point, citat de Rador.

Pablo IglesiasFoto: Captura YouTube

Multă vreme controlat, războiul dintre cei doi lideri și frații inamici este acum declarat deschis. Acest lucru slăbește considerabil această parte a stângii radicale, care, născută în 2014, este cea de-a treia forță parlamentară cu 5 milioane de voturi și 67 deputați în Camera inferioară a Parlamentului. Scânteia a fost reprezentată de anunțul făcut de unul dintre co-fondatorii Podemos, Íñigo Errejón, potrivit căruia el nu va concura în culorile partidului la regionalele de la Madrid din luna mai, ci o va face sub stindardul mișcării Mas Madrid, mai moderată, mai pragmatică, a primarului din Madrid, Manuela Carmena. Reacția liderului necontestat al Podemos, Pablo Iglesias, a fost imediată: "Această decizie care a fost luată fără a mă consulta mă întristează foarte mult".

Această bubuitură de tunet consumă o sciziune ireversibilă, în opinia generală. Este, în același timp, un divorț politic, strategic și personal între cele mai proeminente două personalități ale Podemos de la lansarea sa: pe de o parte, Pablo Iglesias, secretarul general, partizanul unei formațiuni verticale, cu o putere autoritară, și pozițiile extremiste în fața altor forțe parlamentare, de la socialiști până la dreapta cea mai radicală; pe de altă parte, Íñigo Errejón, mai moderat, mai puțin dogmatic și favorabil unei stângi transversale în căutarea unei alianțe strategice cu socialiștii.

De doi ani, relația dintre acești doi foști prieteni din universitate - Facultatea de Științe Politice Complutense din Madrid - s-a deteriorat constant: în martie 2016, Iglesias l-a demis pe unul dintre locotenenții curentului "errejonista" iar, în anul următor, la congresul național al Podemos de la Madrid, același lider l-a retrogradat pe Íñigo Errejón, până atunci numărul 2 al partidului, la un rol de subaltern, în favoarea propriei sale partenere Irene Montero. Prin urmare, abcesul s-a spart...

În pragul imploziei și într-un declin vertiginos în ultimele luni, Podemos se confruntă cu cea mai gravă criză din ultimii cinci ani. Și, mai presus de toate, slăbirea lui schimbă situația națională.

"Stânga radicală plătește multe greșeli", analizează Eduardo Alvarez, un editorialist al ziarului conservator "ABC". Mai întâi de toate, bunăvoința sa față de separatiștii catalani, o pluralitate excesivă în ramurile sale regionale care adesea frizează cacofonia și, prin urmare, lupte intestine în interiorul său". La aceasta trebuie adăugată o anumită dezamăgire: cele 5 milioane de voturi în 2016 nu vor mai fi primite astăzi de Podemos, potrivit tuturor institutelor de sondaj.

La încheierea alegerilor din Andaluzia, la începutul lunii decembrie a anului trecut, s-a putut observa tendința greoaie: ascensiunea irezistibilă a formaţiunii politice de extemă dreaptă Vox, refluxul socialiștilor și al Podemos și, per global, avantajul forțelor de dreapta în faţa celor de stânga. "Este aproape inevitabil ca Podemos să se dividă în două blocuri în toată țara", subliniază Ignacio Escolar de la cotidianul "ElDiario.es". "Aceasta ar însemna un hara-kiri colectiv".

Un alt comentator, Victor Ruiz, conchide: "Ca întotdeauna, aceeași stânga care insuflă mari speranțe este și cea care dă naștere celor mai rele trădări. Nu cred că Podemos îşi va mai reveni cu adevărat după divorțul dintre Iglesias și Errejon".