E miercuri dimineaţă. Cariera Theresei May a luat sfârşit, după cum vor confirma ziarele de dimineaţă. Acordul ei pe tema Brexitului, rodul a doi ani şi jumătate de negocieri acerbe, a fost respins cu 230 de voturi - cea mai grea înfrângere din istoria britanică. "Niciun acord... Nicio speranţă... Nicio soluţie... Nicio încredere", afirmă (ziarul) "The Mirror". "The Sun" publică o fotografie în care capul ei e cel al unei păsări Dodo. Acum e miercuri după-amiază. Hei! S-a întors!
Partidul Laburist încearcă să demită guvernul. În apărarea ei, precum nişte galanţi cavaleri, ieri, colegii conservatori i-au sărit în apărare, printre ei numărându-se mulţi care, în ultimele luni, complotaseră să o înlăture.
"E personificarea datoriei, e o patrioată şi o slujitoare a ţării sale", a spus unul. Altul i-a lăudat "conducerea inspirată". Şi totuşi, unul a prezis că "acţiunile ei la nivelul ţării vor creşte simţitor", potrivit Rador care citează New York Times.
Aceasta e bizareria politicii britanice, o "Zi a Cârtiţei", de care dna May are parte în fiecare zi când se trezeşte ca să constate că se află într-o gravă criză politică, dar supravieţuieşte în fiecare zi, în stilul său implacabil.
Regruparea conservatorilor în faţa tentativei Partidului Laburist de a-i da jos guvernul, o tentativă care a fost respinsă prin cele 19 voturi în plus, a reuşit din nou un lucru care părea imposibil: i-a pus vânt în pupă.
"E imposibil de distrus", scria Tom Peck, un editorialist al ziarului "The Independent", comentând evenimentele zilei. "Este gândacul care supravieţuieşte gerului nuclear. E alga care supravieţuieşte gazelor sulfuroase emise de vulcanii subacvatici aflaţi la kilometri depărtare de lumina zilei. Ea este Nokia 5210".
Dna May dă rareori semne că s-ar lăsa descurajată de vreo înfrângere, iar felul ei de a fi a făcut ca ea să fie poreclită "Maybot" ("automatul May"). Ziua a oferit câteva momente suprarealiste, care au pus la încercare răbdarea ţării.
La un moment dat, parlamentul s-a îndepărtat de neconstituţionalitatea invocată mereu în cazul Brexitului. Miercuri, "The Guardian" a ales să sublinieze momentul printr-o reproducere a "Strigătului" - pictura lui Edvard Munch.
În timp ce conservatorii se regrupau ca să-şi arate loialitatea faţă de dna May, Vicky Young, principala corespondentă BBC pentru probleme politice, se arăta uimită de schimbare după ce, cu o zi în urmă, mulţi dintre ei complotaseră să îi distrugă acordul cu privire la Brexit, atât de greu obţinut. "Roata lor de căruţe" a fost de natură "tribală", a opinat ea. Oricât de nemulţumiţi ar fi de dna May, conservatorii încearcă disperaţi să evite o schimbare de guvern care l-ar aduce în funcţie pe Jeremy Corbyn, liderul Partidului Laburist.
Mulţi dintre ei chiar o simpatizează, convinşi fiind că misiunea sa a fost imposibilă. "E ca un univers paralel, nu-i aşa?, dacă ne gândim în ce situaţie ne aflam seara trecută, cu doar 24 de ore în urmă", a spus ea. "Uitându-mă la scenele la care asist cam de o jumătate de oră, trebuie să recunosc că, probabil, de luni de zile nu i-am mai văzut pe parlamentarii conservatori atât de uniţi".
Un remarcabil omagiu adus dnei May a fost adus de parlamentarul conservator Mark Francois, şeful Grupului pentru Cercetări Europene (ERG), un susţinător al Brexitului.
În noiembrie, dl Francois trimisese o scrisoare Comitetului 1922 al Partidului Conservator, care îl poate demite pe liderul partidului, afirmând că dna May "nu ascultă" şi "respinge totul". De atunci, el nu a pierdut nici o ocazie ca să îi critice acordul, pe care l-a calificat drept "rânced", şi să se plângă că, în loc să supună la vot acordul, membrii guvernului ei "fug şi se ascund la toaletă". (Format din parlamentari conservatori ai Camerei Comunelor "de rangul al doilea", acest comitet cu caracter privat se întruneşte săptămânal chiar în timpul sesiunii parlamentare, pentru a-şi stabili o poziţie independentă de cea a conservatorilor din prima linie. Comitetul a fost format în 1923, dar a devenit împortant începând din anul 1940, n. red.).
Miercuri, dl Francois i-a luat apărarea, recunoscnâd, cu un zâmbet larg, că, "în trecut, ea şi cu mine nu ne-am prea întâlnit faţă în faţă. Dar, în primul şi în ultimul rând, sunt un conservator, şi recunosc oportunismul atunci când îl văd", a mai declarat el. "Pot să vă spun că, atunci când soneria va suna, întregul grup ERG va merge alături de ea ca să respingă prostia asta".
Eşecul atacului la adresa conducerii dnei May a venit la momentul potrivit, distrăgând atenţia de la eşecul acordului ei pe tema Brexitului, a declarat Nikki da Costa, fostă funcţionară în Downing Street care acum e consilier principal la Cicero Group, o firmă de consultanţă. "Fără îndoială, schimbarea este grozavă", a afirmat ea. "Ea face ca povestea din ştiri să avanseze foarte, foarte rapid". Dar totuşi, asta nu rezolvă imediat problema.
După înfrângerea suferită marţi, dna May a promis să formuleze un acord care să poată trece, dar a refuzat să facă şi precizări. Se fac speculaţii potrivit cărora ea ar căuta să amâne termenul-limită de pe 29 martie şi să accepte o uniune vamală permanentă cu blocul european. Miercuri, ea a spus că îi va invita pe liderii partidelor de opoziţie la o discuţie pe tema unui compromis, dar dl Corbyn i-a cerut ca mai întâi ea să excludă o eventuală ieşire din Uniunea Europeană fără acord.
Când istoricii vor spune povestea Brexitului, s-ar putea ca ei nici măcar să nu amintească povestea înfrângerii de marţi ca pe cel mai important eveniment al săptămânii. "Un lucru e sigur: supravieţuirea dnei May oferă un anume echilibru pe măsură ce procesul înaintează", a mai spus dna da Costa.
"Cu trecerea anilor şi pe măsură ce ciclul de 24 de ore al ştirilor se încheie, va fi interesant de ştiut ce anume rămâne în memorie", a subliniat ea. "Desigur, ieri, cifrele în favoarea înfrângerii sale erau foarte mari. Faptul că ea este încă pe poziţie sugerează o stranie formă de stabilitate".
New York Times (traduce Rador)
0
0
