Cea mai mare parte a criticilor internaționale la adresa Ungariei s-au concentrat în ultimii nouă ani pe indicatori interni precum statul de drept, separarea puterilor în stat și libertatea presei, scrie The Washington Post, citat de Rador.
Premierul Viktor Orban a fost remarcabil de sincer în privința planurilor sale pentru Ungaria, citând China, Rusia și Turcia drept modele de urmat. După alegerile din aprilie, considerate în general libere dar nu și corecte, el a adoptat o notă triumfătoare, proclamând că „epoca democrației liberale s-a încheiat”.
Însă de când Orban a obținut realegerea, comportamentul lui a pus la îndoială nu doar atașamentul său față de democrație, ci și încrederea elementară pe care ar trebui s-o inspire un aliat al SUA și un membru al lumii occidentale democratice. Ungaria se comportă din ce în ce mai mult ca un stat delincvent.
Să examinăm acțiunile lui Orban și ale partidului său de guvernare, Fidesz, din ultimele săptămâni. Luna trecută, la o întâlnire a miniștrilor de externe ai NATO, trimisul Ungariei a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a sabota orice îmbunătățire a relațiilor dintre alianța occidentală și Ucraina. Drept pretext, guvernul de la Budapesta se folosește de o recentă reformă a legii limbilor din Ucraina, care chipurile ar amenința minoritatea maghiară. Exploatând o asemenea chestiune frivolă pentru a obstrucționa sprijinul NATO pentru Ucraina - al cărei pământ Rusia l-a capturat prin prima anexare teritorială armată din Europa de după cel de al doilea război mondial -, Ungaria face jocul Moscovei.
Și nici nu e prima dată când Ungaria procedează astfel. La sfârșitul lui noiembrie Ungaria a respins o cerere de extrădare a SUA privindu-i pe doi traficanți ruși de arme care încercaseră să vândă rachete antiaeriene cartelurilor de droguri mexicane. În loc să-i predea pe acești traficanți de arme - tată și fiu - colegului aliat din NATO, guvernul Orban le-a acordat celor doi liberă trecere spre Rusia.
Chiar dacă Ungaria susține formal sancțiunile UE împotriva Rusiei, Orban este cel mai gălăgios critic intern al acestor măsuri, cerând frecvent anularea lor. Într-o vreme în care Europa l-a ostracizat pe președintele rus Vladimir Putin pentru agresiunea lui împotriva Ucrainei și pentru multiple alte abuzuri, conducătorul rus a efectuat mai multe vizite amicale la Budapesta, unde Orban l-a îmbrățișat. Ungaria este considerată astăzi de către unii observatori din sfera serviciilor secrete drept principalul canal prin care rușii cumpără influență în interiorul alianței occidentale. „Există enorme îngrijorări cum că, practic, Rusia folosește Ungaria ca pe un avanpost de spionaj în NATO și UE”, a declarat în 2017 publicației Politico un fost oficial de la ambasada SUA din Budapesta.
Orban împărtășește cu Putin o predilecție întunecată pentru un lucru explicit proscris de calitatea de membru al unor instituții occidentale precum NATO și UE: revanșismul. La un secol după ce Ungaria și-a pierdut două treimi din teritoriu ca urmare a primului război mondial, inflamarea sentimentelor naționaliste ale diasporei maghiare din regiune rămâne o prioritate a dreptei ungare. Vara trecută, la același eveniment politic din România unde în urmă cu patru ani proclamase zorii „statului iliberal”, Orban a ținut o cuvântare tulburător de iredentistă în fața comunității maghiare locale. Referindu-se în mod repetat la teritoriul românesc pe care călca după denumirea lui ungurească, „Ținutul Secuiesc”, el a atacat guvernul român pentru că ar fi afirmat că „Ținutul Secuiesc nu există” și a insistat că „Ținutul Secuiesc va exista atunci când întreaga Europă se va fi supus deja islamului.”
Neglijat multă vreme, în calitate de personaj periferic de la marginea Europei și conducător al unei țări mici cu o limbă puțin cunoscută, Orban s-a dovedit a fi unul dintre cele mai influente personaje politice ale secolului 21. Cu ani înainte de Brexit, președintele Trump și alte manifestări ale populismului național care s-au ițit peste tot prin Vest, Orban era deja la putere, străduindu-se să transforme Ungaria într-un stat monopartid și distanțându-se de aliații democratici tradiționali.
Stephen K. Bannon, fostul strateg șef al lui Trump, îl laudă pe Orban ca fiind un „Trump înainte de Trump”. La doar 55 de ani, Orban este un vizionar politic, urzind un potențial viitor post-Atlantic, post-NATO, post-UE pentru țara sa. Anticipând vremuri în care Occidentul va fi dezintegrat și copleșit de musulmani, el realiniază Ungaria la Estul autoritar. „Cu toții simțim - e în aer - că lumea se află în cursul unei reașezări substanțiale”, declara el voios în cursul unei vizite făcute de Putin la Budapesta în 2017.
Vorbind luna trecută la Bruxelles, secretarul de stat Mike Pompeo a criticat „țările și actorii puternici a căror ambiție este aceea de a reconfigura ordinea internațională după propria [lor] imagine iliberală.” Pompeo țintea adversari ai SUA precum China și Rusia, puteri revizioniste încercând să răstoarne ordinea internațională liberală construită și susținută de America. Însă cuvintele lui descriu și ceea ce face Orban cu însăși alianța occidentală.
Dacă Orban ar fi un aliat de încredere al SUA, atunci poate că regresul lui în privința democrației i-ar putea fi scuzat. În timpul războiului rece SUA erau dispuse să treacă cu vederea tendințele autoritare - până și dictaturi militare în toată puterea cuvântului - din rândurile aliaților lor din NATO, cu condiția ca ele să fie și anticomuniste. Astăzi însă, lupta geopolitică principală din Europa nu se mai duce între capitalism și comunism, ci între democrație și autoritarism. Și este din ce în ce mai dificil de spus din care tabără face parte Viktor Orban.
0
1
