Cearsafurile indolentei noastre 1 // Nici nu mai ai curajul să urezi "la celălanţi", La Multi Ani, că tare grei vor fi toti aceştia în compania urât mirositoare a extremei drepte care se încheagă, încet, dar la vedere, în timp ce restul lumii privind, cu ochii holbati în smarfoanele şi celelalte Ipaduri ale pierzaniei sale, serbează narcisismul prin miliarde de SMSuri imbecile. Între timp, cu plecăciuni adânci, cioporul războinicilor emasculaţi (ce, pâna acum, se ascunseseră prin birourile corupţiei protectoare) au ieşit la soare şi se roagă Sfintei Mediocrităţi, arogantă şi plină de violenţa prostiei împartăşite, să pună de un războiaş cât de mic care să ne transporte, gratuit, în Epocile barbarismului Noilor Minţi Întunecate. Puzderia aceasta de muşte zgomotoase îşi va depune "oălele" pe cadavrele noastre, pentru ca beizadelele lor să aibă cu ce şă-şi hrăneacă lenevia mostenită. Graşi, cu mintea înnăclăită într-un vocabular de câteva sute de cuvinte, pentru Twiterul leneviei slinoase si congenitale a câtorva neuroni rătăciţi şi disperaţi de pe acolo, aceşti iresponsabili vor fi naşii lumii însângerate pe care ne-o vor lăsa (ca de obicei) pentru reparaţiile capitale ale unor mulţimi hulpave şi cu minţi la fel de înnegurate, ce se vor bate, fără să ştie de ce. În ăst timp, Marii Criminali vor cheltui îndreptăţitele (dar neştiutele) noastre averi, până când va veni momentul să moara liniştiţi şi la fel de proşti, în paturile lor, printre cearşafurile diafane pe care noi le-am făcut cadou călăilor nostrii.

Cearsafurile indolentei noastre 2 // Iar noi ? Noi, cu memoria noastră de peştişori roşii, vom înota în lungul geamului acvariului nostru patriotic, de unde vom privi lumea "de afară", încercând să ne amintim fragmente de pus cap-la-cap pentru a înţelege puzzle-ul existenţei noastre. Şi, tot la 10 secunde, vom uita lumea niciodată trăită cu adevărat, şi, plin de entuziasm, vom reâncerca să ne amintim ceea ce tocmai am început să uităm. De dincolo de geamul acvariului sclaviei noastre, privitori ghiftuiţi şi plictisiţi de jocurile lor egolatre, vor ignora cu cinism agitaţia noastră, ce i-a pus "decât" rareori în primejdie, până când vreun Stăpân va stinge pentru totdeauna lumina vieţii acvariului în care trăim indiferenţi suicidului nostru anunţat.