Pe teren, forţele kurde, cei mai buni aliaţi ai coaliţiei internaţionale în Siria, vor plăti pentru retragerea armatei americane anunţate de Washington, scrie Le Monde, citat de Rador.
Singur contra tuturor sau aproape, Donald Trump a ordonat retragerea armatei americane din Siria. “Am învins Statul Islamic în Siria”, a scris pe Twitter preşedintele Statelor Unite pe 19 decembrie, adăugând mai târziu într-un video: “Am câştigat.
E vremea ca trupele noastre să se întoarcă acasă. Ei se întorc toţi şi se întorc acum”. Rechemându-i pe cei 2.000 de militari angajaţi în Siria, dl Trump îşi onorează una din principalele promisiuni din campania electorală. El intenţionează de asemenea să repatrieze jumătate din contingentul desfăşurat în Afganistan. De la răspunsul dezastruos al lui George W. Bush la atacurile din 11 septembrie 2001, care prefera războaiele şi invadarea faţă de o acţiune antiteroristă mai subtilă şi clandestină, doi preşedinţi americani succesiv, Barack Obama şi Donald Trump, au fost aleşi promiţând să pună capăt acestor intervenţii miliare.
Problema e că decizia dlui Trump este, în stadiul actual al conflictului, extrem de periculoasă. Contrar afirmaţiilor sale, organizaţia Stat Islamic (SI) nu a fost învinsă. Ea a pierdut de doi ani oraşele şi teritoriile “califatului” său, dar şeful ei, Abu Bakr Al-Baghdadi, este în continuare în viaţă şi statul lui major mai controlează, se pare, 20.000–30.000 de combatanţi în regiunea de la frontiera irakiano-siriană.
Satisfacţia Moscovei, Teheranului, Damascului şi Ankarei Cealaltă problema este că decizia prezidenţială americană nu satisface decât Moscova, Teheranul şi Damascul pe de o parte şi Ankara de cealaltă, dar pe nimeni din tabăra coaliţiei anti-SI. Parisul şi Londra şi-au exprimat resentimentele. La Washington opoziţia este mai vie. Secretarul apărării, James Mattis, şi trimisul special al departamentului de stat în cadrul coaliţiei anti-jihadiste, Brett McGurk, au demisionat imediat.
Şi, chiar în tabăra “uliilor” apropiaţi de preşedinte, reprezentată în special de consilierul său pentru securitate naţională, John Bolton, ambianţa pare să fie sumbră. În vreme ce sub dl Obama angajamentul în Siria era strict cantonat în zona luptei contra SI, dl Bolton tocmai afirmase că are alte obiective pe termen lung, cum ar fi obţinerea plecării din ţară a armatei iraniene şi a sprijinitorilor săi.
Şi din punctual lui de vedere, condamnarea e totală. E ca şi când Donald Trump ar fi luat decizia singur, în funcţie de interesele Moscovei şi Ankarei, şi fără să negocieze nimic în schimb. Vladimir Putin, care a estimat că “Donald are dreptate”, e deja marele învingător. Cât despre Recep Tayyip Erdogan, după o convorbire cu el şi-a anunţat dl Trump decizia: Turcia devine braţul înarmat al Washingtonului în lupta împotriva SI în Siria.
Turcia obţine, cu asta, aşa cum s-a grăbit să declare dl Erdogan, liber de la Trump pentru a lupta contra kurzilor. Decizia lui Trump este o ruşine, o lovitură de pumnal în spate. Forţele kurde au fost cei mai buni aliaţi ai coaliţiei internaţionale în Siria. Ele încă luptă în fiecare zi împotriva jihadiştilor şi deţin mii de prizonieri care s-ar putea dispersa în lume, în special în Europa. Abandonate de americani, ele se vor trezi prinse ca într-o menghină între Ankara şi Damasc.
Toată lumea este de acum avertizată: cuvântul unui preşedinte american nu valorează nimic. Poţi participa la un război decretat ca fiind “drept” de lumea întreagă, să pierzi mii de combatanţi şi să fii abandonat printr-un simplu "tweet". Această trădare este cea mai bună veste pentru mişcarea jihadistă de multă vreme.
0
1
