În opinia jurnalistului Philippe Riès, scoaterea din circulație a lui Carlos Ghosn este o mașinație făcută de Nissan pentru a “reniponiza” constructorul auto, scrie Rador, care preia articolul din Les Echos:
Luna aceasta se împlinesc 40 de ani de când am fost arestat la Szczecin, dus noaptea la Gdansk și încarcerat, acuzat de puterea poloneză de spionaj. Asta explică faptul că la știrea răsunătoare a arestării la Tokyo a lui Carlos Ghosn, coautor cu mine al lucrării “Cetățean al lumii” (2003), am rezonat în mod deosebit. Deoarece știu despre condițiile de detenție în democratica Japonie că sunt mai rele decât ce am cunoscut eu în Polonia “comunistă”.
Spre deosebire de cel care a clădit Alianța Renault-Nissan-Mitsubishi, nu am fost izolat, ci încarcerat cu doi alți deținuți polonezi de “drept comun”, care mi-au fost de mare ajutor. Mi-am păstrat hainele civile. Celula noastră era bine încălzită. Și soția mea, venită de la Paris, a obținut un drept de vizită zilnică de câteva minte. În timpul lungilor ore de interogatoriu, primeam ceai și biscuiți.
Tratament discriminatoriu
Cine cunoaște Japonia, știe că puterile exorbitante date procurorilor niponi țin de un sistem totalitar mult mai mult decât de o democrație avansată. Ei urmăresc să dea acuzării tot timpul și toate mijloacele necesare pentru a “frânge” suspectul și a-l determina să mărturisească un delict de care poate fi nevinovat. Mărturisirea. Asta explică o rată de elucidare a crimelor și delictelor de 99,9%, necunoscută în restul lumii, nici măcar în URSS-ul lui Iosif Stalin.
Scoaterea din circulație a lui Carlos Ghosn timp de săptămâni este un element esențial în mașinația montată de “Vechiul Nissan”, condus de Hiroto Saikawa, pentru a promova “reniponizarea” constructorului auto. O anchetă internă făcută în spatele persoanei interesate și a acţionariatului majoritar al companiei. “Avertizori” despre care se știe că aparțin statului major al Nissan. O plângere la procurorul din Tokyo planificată să permită culegerea lui Carlos Ghosn și Greg Kelly la aterizarea avionului Nissan la Haneda, în fața camerelor de televiziune ale TV Asahi.
Problema care se pune nu e de a ști dacă Carlos Ghosn ar avea dreptul, din partea justiției japoneze, la un regim de favoare pentru că e străin, ci dimpotrivă, de ce e tratat într-în mod atât de evident discriminatoriu. E lungă lista scandalurilor, diverselor și variatelor fraude, malversațiunilor financiare care au figurat în ultimii ani în cronica afacerilor din Japonia. De la Tepco (Fukushima) la Toshiba, de la Olympus la Takata. Câți patroni niponi răspunzători pentru aceste malversații au fost căutați de biroul procurorului din Tokyo, fără a vorbi de încarcerare? Zero. Niciunul.
Epurare violentă
Cum am putut spune și scrie, Carlos Ghosn a învățat multe de la François Michelin, dar nu disprețul față de bani care făcea reputația austerei dinastii din Auvergne.
Și a-i lua apărarea, în Franța “vestelor galbene”, este de o incorectitudine politică absolută. Pasivitatea aparentă a diplomației franceze, care, la fel ca opinia publică, s-a mobilizat în 1978 pentru eliberarea unui simplu jurnalist (militant) încarcerat în Polonia, este tulburătoare.
Este în cauză viitorul unui lider industrial care asociază nu trei întreprinderi, ci nouă (dintre care DongFeng, Avtovaz sau Siam Motor) și angajează o jumătate de milion de salariați în lume. E vremea ca Renault, acționar pivot al Alianței, pentru că a câștigat pariul făcut în 1999 de a veni în ajutorul Nissan, să-și exercite prerogativele.
Acțiunea lui Hiroto Saikawa și a complicilor săi, epurarea violentă în consiliul de administrație al Nissan, reprezintă o încălcare clară a pactului din 2015 (deocamdată catastrofală), care ar transforma Renault aproape într-un “sleeping partner“. Revenirea Vechiului Nissan nu este viitorul Alianței, ci certitudinea dezintegrării sale, în momentul în care industria auto face față unor bulversări fără precedent de la apariția sa.
