Cu o sută de zile înainte de Brexit, programat pe 29 martie 2019, niciodată impasul nu a fost atât de evident ca acum. Săptămâna nebună care se încheie ar putea rămâne în istorie ca cea în care procesul ieşirii Regatului Unit din Uniunea Europeană – lovindu-se de realitate – a încetat să fie inevitabil, scrie Le Monde citat de Rador.

HotNews.roFoto: Hotnews

Triplu şoc, într-adevăr. Mai întâi cu realitatea parlamentară când, luni, 10 decembrie, Theresa May a amânat sine die, pentru că urma să-l piardă, votul din Parlament pe acordul privind Brexit, programat pentru a doua zi.

Apoi, cu Partidul Conservator când prim-ministrul a fost vizată, miercuri, 12 decembrie, de un vot de neîncredere al deputaţilor din propria familie politică. În sfârşit, cu Uniunea Europeană (UE), a doua zi, când cei 27 i-au comunicat că vremea negocierilor s-a terminat. Desigur, curajoasa dna May a supravieţuit fiecăreia din aceste umilinţe. Dar ecuaţia politică a Brexit apare acum drept ceea ce este: insolubilă.

Niciunul din rezultatele posibile nu obţine majoritatea parlamentară, în timp ce Westminsterul, centrul vieţii politice britanice de secole, este decis să “reia controlul”, ca un ecou la sloganul partizanilor Brexit. “Deal-ul” negociat cu greutate la Bruxelles de dna May de 18 luni este respins atât de parlamentari pro-Brexit, cât şi de eurofili.

Cât despre o ieşire fără acord, catastrofală pentru economie, este respinsă în mare măsură, aşa cum a arătat eşecul încercării de răsturnare a dnei May urzită de ultraliberalii care consideră acest “no deal” drept o ocazie divină să lanseze o nouă revoluţie thatcherista. Oricare ar fi eventualele modificări acordate de UE, aceşti ultraşi nu renunta. Dacă va fi organizat un vot în ianuarie, aşa cum promite dna May, ei vor bloca acordul.

Totul ar fi putut merge altfel dacă Theresa May nu ar fi acumulat stângăcii, absurdităţi şi minciuni. Activând procedura Brexit în martie 2017, ea nu avea nici cea mai mică idee despre noul tip de relaţie dorită cu UE. Fostă ministru de interne, ea a pus în centru cerinţa opririi liberei intrări a europenilor pe pământ britanic şi a pus în consecinţă linii roşii - ieşirea din piaţa unică şi din uniunea vamală – cerând în acelaşi timp un acces liber la piaţa europeană. Când cei 27 i-au respins pretenţiile, ea a încercat să le ocolească şi să câştige timp. Ea nu le-a explicat niciodată britanicilor că revenirea la suveranitatea integrală promisă de cei pro-Brexit are un cost pentru economie. Dimpotrivă, ea nu a încetat să prezinte Brexit ca pe o promisiune de “succes” planetar, în vreme ce el ameninţă prosperitatea britanicilor şi a continentalilor.

Theresa May s-a pus singură în impas, respingând fără încetare problemele, uitând de pragmatismul cu care se laudă conservatismul britanic. Rasfatandu-i doar pe brexiteri, ea nu a căutat niciodată să reunească o majoritate parlamentară. După ce a pierdut, în 2017, alegerile legislative pe care le-a convocat, cu imprudenţa, chiar ea, este un premier “cu suspendare”. Tenacitatea şi rezistenţa ei nu ţin loc de strategie.

Multă vreme marginală, revendicarea unui nou referendum câştigă teren. La prima vedere periculoasă pentru sănătatea democraţiei britanice, este soluţia ultimei şanse pentru o ţară deja profund divizată. Fără autoritate pentru a convinge partidul său sau Parlamentul, Theresa May nu are probabil altă alegere decât să lase să fie tranşată dilema Brexit de cei care vor achita nota de plată: alegătorii.