După semnarea Acordului Brexit între Theresa May şi Cei 27, mingea se află în terenul parlamentului britanic, unde se prevede un "vot semnificativ" care poate distruge planurile premierului de a finaliza Brexit-ul pe 29 martie 2019. Peste 80 de deputaţi conservatori şi cei 10 deputaţi unionişti care garantează majoritatea au anticipat că vor vota împotrivă când va veni momentul. Theresa May are timp până pe 11 decembrie să încerce să-şi convingă deputaţii din partidul său sau să convingă suficienţi deputaţi laburişti pentru a compensa "pierderile", ceea ce este foarte puţin probabil. Premierul are în continuare nişte aşi în mânecă în caz de blocadă parlamentară, dar totul este posibil în următoarele luni, inclusiv o moţiune de neîncredere, o convocare la alegeri anticipate sau chiar un al doilea referendum al UE, scrie EL Mundo, citat de Rador.
1. 'Planul B': modelul norvegian
Cei trei aşi ai permanenţei din Guvernul May - vicepremierul de facto David Lidington, secretarul Trezoreriei Philip Hammond şi Amber Rudd, salvat ca secretar al Muncii şi Pensiilor - au lucrat împreună cu diplomaţii UE la un plan alternativ care ar putea fi aprobat de Parlament, potrivit ziarelor "The Daily Telegraph" şi "The Sunday Times". "Planul B" ar consta nici mai mult, nici mai puţin decât într-un Brexit blând, redenumit "Norway for Now" de către deputatul conservator Nick Boles.
În locul perioadei de tranziţie de 21 de luni propusă în acordul actual, Regatul Unit ar rămâne temporar în Spaţiul Economic European (SEE) şi în Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS). Statutul provizoriu, asemănător cu cel al Norvegiei, ar lăsa Londra în cadrul pieţei unice şi al uniunii vamale până la încheierea acordului privind viitoarea relaţie comercială cu UE.
Iniţial, propunerea avea un sprijin larg atât în rândul conservatorilor, cât şi al laburiştilor. Chiar şi Partidul Democrat Unionist (DUP) a deschis uşa acestei soluţii pentru a garanta acelaşi tratament pentru Irlanda de Nord ca pentru restul Regatului Unit şi pentru a evita revenirea la graniţa dură a insulei. Chiar liderul DUP, Arlene Foster, a admis o apropiere nu doar faţă de cei care doresc un Brexit dur, cum ar fi Boris Johnson, ci şi faţă de cei care vor un Brexit blând, precum Philip Hammond, care a renunţat la conferinţa de la Belfast cu o zi înainte.
2. Renegocierea acordului
După ce ar pierde votul în Parlament sau chiar mai devreme pentru a evita umilirea, May ar mai putea să bată la uşile Bruxelles-ului şi să-şi înghită propriile cuvinte: "Acesta este singurul acord posibil". De la sediul său din Downing Street, premierul ar putea solicita o prelungire a articolului 50 dincolo de 29 martie 2019 pentru a renegocia. Cererea ar trăda totuşi insistenţele sale asupra datei Brexit-ului, gravată aproape în piatră. Cu alegerile europene din luna mai, UE nu ar fi dispusă să redeschidă caseta Pandorei.
3. Moţiunea de cenzură
Conservatorii din aripa dură, conduşi de Jacob Rees-Mogg, ar putea reactiva moţiunea de cenzură a liderului lor imediat după o înfrângere parlamentară ipotetică. După cele întâmplate săptămâna trecută, când abia au reuşit să redateze jumătate din cele 48 de scrisori necesare pentru a le trimite Comisiei parlamentare 1922 cu scopul de a demara moţiunea, „brexiterii” duri au pierdut totuşi teren şi le-ar fi greu să obţină sprijinul necesar unui lider alternativ din rândurile sale. Fostul ministru de Externe, Boris Johnson, şi-a atacat de mai multe ori propria tabără şi este foarte devalorizat. Singura figură emergentă este Dominic Raab, penultimul ministru pentru Brexit, care a rezistat până acum două săptămâni şi care i-a cerut în zadar Theresei May să nu se predea "ucigaşilor" de la Bruxelles.
4. Alegeri generale
În cazul unei blocade parlamentare, May ar putea convoca alegeri anticipate în ianuarie, cu susţinerea a două treimi din deputaţi. După eşecul înregistrat la alegerile din 2017, în care a pierdut majoritatea absolută, acesta este un scenariu puţin probabil. În mod alternativ, opoziţia laburistă ar putea depune o moţiune de cenzură a guvernului, caz în care susţinerea unei majorităţi simple ar fi suficientă. Aceasta este opţiunea preferată apărată de liderul Jeremy Corbyn şi susţinută de Conferinţa laburistă, care a votat în favoarea "tuturor opţiunilor de pe masă".
5. Al doilea referendum
Corbyn continuă să răsucească cuţitul în rană de fiecare dată când menţionează cel de-al doilea referendum, dar fostul lider laburist Tony Blair a prezis că acesta ar putea avea loc în curând şi că este opţiunea susţinută de cea mai mare parte a alegătorilor şi deputaţilor laburişti (conduşi de Chuka Umunna). În ciuda sprijinului popular (peste o jumătate de milion de manifestanţi la ultimul protest de la Londra) rămâne de văzut dacă susţinătorii celui de-al doilea referendum vor câştiga sprijinul majorităţii în Westminster. Campania People's Vote estimează că al doilea referendum ar putea fi convocat în termen de şase luni şi ar forţa extinderea articolului 50.
6. Aprobarea Parlamentului
"Acordul Brexit are zero şanse să treacă testul Parlamentului", a declarat fostul ministru pentru Brexit, David Davis. Aritmetica nu este de partea ei, dar Theresa May se poate agăţa de rezistenţa ei proverbială pentru a-i sfida atât pe ai săi, cât şi pe ceilalţi, în săptămânile următoare. Premierul le-a reamintit parlamentarilor că au "datoria" de a livra Brexit-ul britanicilor. În favoarea sa are interpretarea "votului semnificativ", care permite numeroase interpretări şi poate da naştere unor argumente parlamentare ca un posibil dublu vot. Între un acord necondiţionat şi un 'nu' categoric pentru acord există un întreg spectru de posibilităţi de care May preferă să profite.
7. "No deal"
Vremurile când Theresa May avertizase că "o lipsă de acord este mai bună decât un acord prost" au rămas demult în urmă. Nimeni nu pare să dorească un 'no deal' în acest moment, cu excepţia „brexiterilor” duri care vorbesc acum despre un non-acord controlat, sub auspiciile Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Ministrul conservator Amber Rudd şi opoziţia laburistă şi-au oferit iniţial sprijinul pentru o moţiune care împiedică cu orice preţ scenariul 'no deal'.
