Democraţia e sub asediu în SUA - dar nu numai în SUA. Este o criză mondială. Democraţia a fost deja distrusă în Turcia, Egipt, Venezuela, Tailanda şi Rusia şi în prezent este subminată în Polonia, Ungaria şi Filipine, scrie Washington Post. Le Point scrie că unul din patru cetăţeni este populist. The Guardian scrie că partidele populiste au reuşit triplarea susţinerii electorale în Europa în ultimii 20 de ani., iar Financial Times scrie că ”spectrul dezintegrării duce la concentrarea minţilor pe tot cuprinsul continentului”.
THE WASHINGTON POST:Democraţia este în criză în întreaga lume. De ce? THE WASHINGTON POST (SUA), 21 noiembrie 2018 - E mult prea uşor să devii obsedat de debandada noastră politică internă. Preşedintele Trump, dacă stai să te gândeşti, i-a dat afară pe procurorul general şi pe directorul FBI pentru a se proteja pe sine de o anchetă, a încercat să determine inculparea aceluiaşi director FBI, alături de adversara sa electorală înfrântă, a calificat presa drept „inamic al poporului”, a promovat rasismul şi xenofobia în mod flagrant, a folosit incorect armata în scopuri politice, a răspândit teorii false despre fraude la vot pentru a-şi submina adversarii politici şi a minţit pe un fond de impunitate şi delăsare. Democraţia e sub asediu în SUA - dar nu numai în SUA. Este o criză mondială. Democraţia a fost deja distrusă în Turcia, Egipt, Venezuela, Tailanda şi Rusia şi în prezent este subminată în Polonia, Ungaria şi Filipine. Cancelarul Angela Merkel, bastionul Occidentului, se îndreaptă spre ieşire în Germania. Emmanuel Macron, preşedintele de centru al Franţei, se luptă cu rate nemaivăzut de scăzute ale susţinerii. Iar în Regatul Unit Partidul Conservator se sfâşie de unul singur din cauza Brexit-ului, mărind probabilitatea unor alegeri ce ar putea aduce la putere un Partid Laburist condus de un neo-marxist antisemit. În numele lui John Stuart Mill [filozof liberal britanic din secolul 19 - n.trad.], ce naiba se petrece?! Cum am ajuns noi de la speranţa unui „sfârşit al istoriei” în anii '90 la un „sfârşit al democraţiei” astăzi? Ne confruntăm cu două crize care se intersectează - o criză economică şi o criză a refugiaţilor, citează Rador.
Studiu The Guardian: Populismul este în ascensiune, afectând sistemul politic din Europa. Partidele populiste au reuşit triplarea susţinerii electorale în Europa în ultimii 20 de ani, obţinând suficiente voturi pentru a deţine funcţii guvernamentale în 11 ţări şi contestând astfel ordinea politică pe continent, arată o analiză efectuată de experţi în colaborare cu ziarul The Guardian, citează Mediafax. Conform studiului, efectuat în 31 de ţări europene, susţinerea electorală a partidelor populiste a crescut constant, mai ales pentru formaţiunile cu doctrine de dreapta, astfel că în prezent un sfert dintre europeni preferă mişcări politice de acest tip. "Populismul tinde să considere politica drept o luptă între masele oamenilor de rând şi elitele viciate ori corupte, insistând că trebuie să triumfe mereu voinţa generală a oamenilor", subliniază editorialiştii Paul Lewis, Seán Clarke, Caelainn Barr, Josh Holder şi Niko Kommenda, explicând că ziarul The Guardian adoptă definiţia clasică a populismului propusă de teoreticianul politic Cas Mudde. În opinia acestuia, populismul este combinat mereu cu o anumită ideologie de bază, de dreapta ori de stânga. Datele relevă că populismul este în ascensiune cel puţin din anul 1998. În urmă cu două decenii, formaţiunile populiste erau în cea mai mare parte forţe politice marginale, reprezentând doar 7% din voturile din Europa. Însă, conform celor mai recente date electorale, un sfert din voturile europenilor sunt pentru partide populiste.
THE FINANCIAL TIMES: În ciuda multiplelor crize, o altă Europă e posibilă. Dacă speranţele ar fi nişte fraieri, temerile ar putea fi nişte mincinoşi. În acest moment au loc furtuni pe tot cuprinsul Europei, de la Brexit la Ucraina, de la populismul polonez la sfidarea fiscală italiană. Totuşi, câteva dintre aceste crize conţin în ele însele oportunităţi nebănuite. O altă Europă e posibilă. Pentru început, preşedintele francez Emmanuel Macron continuă să articuleze o viziune ambiţioasă a unei UE mai puternice. E adevărat, el aduce uneori mai mult cu proverbialul băieţel olandez care-şi bagă degetul în fisura unui dig [a lua măsuri paliative, prea slabe pentru a rezolva o urgenţă - n.trad.] decât cu Napoleon năpustindu-se peste Alpi şi, da, are mari probleme interne, în condiţiile în care protestatarii francezi îşi joacă familiarul lor teatru revoluţionar. Dar raza de soare care străpunge aceşti nori este faptul că echipa lui devine din ce în ce mai realistă cu privire la obiectivele pe care le poate atinge. De exemplu, visele privind un En Marche la nivelul întregii Europe la alegerile europene din mai sunt acum temperate spre o ţintă mai modestă a unei grupări parlamentare care să-i cuprindă pe democrat-liberalii deja existenţi alături de forţele macroniste. Perspectivele liberalilor pro-europeni sunt îmbunătăţite acum de opţiunea Partidului Popular European (PPE) de a-l desemna pe conservatorul german Manfred Weber drept Spitzenkandidat (principal candidat) al său la preşedinţia Comisiei Europene, citează Rador.
LE POINT:Uniunea Europeană: Unul din patru cetăţeni este populist. Desigur, în unele ţări, populiştii şi-au pierdut gloria. În Grecia, de exemplu, după ce a ajuns la putere cu 36% din voturi în 2015, partidul de extremă-stânga Syriza a scăzut la 25% din voturi. În Finlanda, Adevăraţii Finlandezi (dreapta) au explodat în timp ce, în Regatul Unit, o dezamăgire faţă de Ukip s-a făcut simţită după votul asupra Brexit. Potrivit Institutului "Jacques Delors", succesul populiştilor la alegerile europene din luna mai a anului viitor va fi chiar limitat. Dar unele cifre oferite de "The Guardian" dau de gândit: în 1998, 12,5 milioane de cetăţeni europeni trăiau într-o ţară care avea cel puţin un populist în guvern. În 2018, această cifră a crescut de zece ori, ajungând la 170,2 milioane de locuitori.
