Conform studiului, efectuat în 31 de ţări europene, susţinerea electorală a partidelor populiste a crescut constant, mai ales pentru formaţiunile cu doctrine de dreapta, astfel că în prezent un sfert dintre europeni preferă mişcări politice de acest tip.
"Populismul tinde să considere politica drept o luptă între masele oamenilor de rând şi elitele viciate ori corupte, insistând că trebuie să triumfe mereu voinţa generală a oamenilor", subliniază editorialiştii Paul Lewis, Seán Clarke, Caelainn Barr, Josh Holder şi Niko Kommenda, explicând că ziarul The Guardian adoptă definiţia clasică a populismului propusă de teoreticianul politic Cas Mudde. În opinia acestuia, populismul este combinat mereu cu o anumită ideologie de bază, de dreapta ori de stânga.
Datele relevă că populismul este în ascensiune cel puţin din anul 1998. În urmă cu două decenii, formaţiunile populiste erau în cea mai mare parte forţe politice marginale, reprezentând doar 7% din voturile din Europa. Însă, conform celor mai recente date electorale, un sfert din voturile europenilor sunt pentru partide populiste.
"Până recent, populismul era un fenomen politic marginal. Acum, a devenit principalul curent politic: unele dintre cele mai semnificative evoluţii politice - precum referendumul pro-Brexit şi alegerea lui Donald Trump preşedinte al SUA - nu pot fi înţelese fără a se ţine cont de ascensiunea populismului. Terenul care alimentează populismul a devenit mai fertil, iar partidele populiste sunt din ce în ce mai apte să culeagă roadele", explică sociologul politic Matthijs Rooduijn, de la Universitatea din Amsterdam, coordonatorul actualului proiect de cercetare.
Dispar și valorile create și susținute de aceste elite naționale. Probabil că da, într-o anumită măsură.
Populismul nu este chiar naționalist, cum se mai spune uneori.