Un proces în afara normelor a început luni în Franța - o mamă a ascuns de ochii tuturor, inclusiv de cei ai soțului și ai fraților, existența unui bebeluș, pe care l-a ascuns timp de aproape doi ani într-o cămăruță și în portbagajul mașinii sale, scrie AFP.
"Nu un bebeluș, ci un lucru (...), un lucru care a trebuit descoperit pentru a trăi", un copil "cu care a început să vorbească la 18 luni, deoarece i-a surâs".
Aceste declarații făcute de mamă anchetatorilor, la începutul procesului, subliniază și mai mult stranietatea acestui caz la confluența cazurilor de negare a sarcinii, disimulare și rele tratamente.
Dezvăluit în octombrie 2013, cazul "Séréna" - prenumele dat de mamă - "sfidează imaginația", a subliniat atunci procurorul din Brive.
Rosa Maria da Cruz, mama în vârstă de 50 de ani, care este judecată în stare de libertate, este anchetată pentru violențe urmate de mutilare sau infirmitate permanență asupra unui minor, privare de îngrijiri și alimente care compromit sănătatea unui copil.
Femeia riscă până la 20 de ani de închisoare.
Copilul a rămas cu sechele permanente. Un "deficit funcțional până la 80%", un "sindrom autistic cel mai probabil ireversibil", a subliniat o expertiză de la jumătatea anului 2016, care a arătat că poate fi stabilită o legătură de cauzalitate cu relele tratamente suferite.
Acest caz a fost dezvăluit la sfârșitul lui octombrie 2013, când un mecanic din Terrasson-Lavilledieu (sud-vest) intrigat de zgomotele auzite a descoperit copilul în portbagajul unui Peugeot 307 al unei cliente.
Potrivit francetvinfo.fr, în timpul renovării casei, femeia a montat două saltele pe jos, într-o încăpere mică. Aici, spune ea, ar fi trăit copilul cea mai mare parte a timpului, ascunsă.
Aceasta a povestit că s-a „închis în minciună”: "În ziua nașterii, nu am spus nimic nimănui, a doua zi la fel, a treia la fel și tot așa în continuare. M-am închis în minciună, un hău". Ea a negat însă că bebelușul ar fi trăit închis în portbagaj.
„Nu este un copil crescut în portbagaj. E un copil care a trăit în cază, într-o cameră unde nu mergea nimeni. (...) Mă ocupam de familia mea și mă ocupam de bebeluș. Mă trezeam înaintea tuturor, pregăteam un biberon, coboram să i-l dau, rămâneam cu ea un pic după care urcam și mă ocupam de ceilalți trei", a povestit femeia.
În noiembrie 2017, Rosa-Maria a descris o cu totul altă relație. Ea a povestit că nu a vorbit cu Séréna decât după 18 luni, când copilul i-a surâs. Pentru a o hrăni, Rosa-Maria îi dădea lapte de vacă și legume. În unele zile, uita să coboare în cămăruță. Serena stătea singură ore lungi, în tăcere și în întuneric.
În momentul în care Domingos a intrat în șomaj, cu un an înainte de descoperirea fetei, portbagajul devine principalul loc de viață al Sérénei.
Femeia a declarat că și-a dorit să fie descoperită. "Știam, când am dus-o la garaj, în mașină, știam că voi fi urmărită. Speram asta”.
La începutul procesului, lectura stării copilului a înghețat audiența. Gol, extrem de murdar, deshidratat, dezarticulat, părând să caute aer, înconjurat de excremente, dar și de larve, jucării, totul într-un miros îngrozitor.
"Este foarte dur să mă confrunt cu realitatea, la răul pe care i l-am făcut", a declarat la bara acuzaților Rosa Maria da Cruz.
Séréna, care va împlini 7 ani la sfârșitul lui noiembrie, trăiește într-o familie de plasament. Cei trei frați ai săi, cu vârste între 9 și 15 ani, au fost redați cuplului, după ce au fost dați în plasament în primă instanță.
Soțul nu a fost pus sub acuzare. Nimic, a stabilit justiția, nu a permis infirmarea declarațiilor sale: nu a știut nimic și nici nu a bănuit nici sarcina, nici existența copilului.
Procesul, cu o durată prevăzută între cinci și șapte zile, va da naștere la numeroase dezbateri ale experților, legate în special de chestiunea negării sarcinii.
