La Roma sunt în curs investigaţii cu privire la descoperirea unor rămăşiţe umane într-o zonă a Vaticanului. Anchetatorii încearcă să verifice dacă resturile umane găsite au legătură cu cazul Emanuelei Orlandi, o tânără dispărută în 1983. Procuratura din Roma investighează dosarul de crimă. Potrivit martorilor, osemintele au fost găsite luni după- amiază în subsolul Nunţiaturii Apostolice din Via Po, la Roma, potrivit IL Messaggero, citat de Rador.
La faţa locului au intervenit agenţii de poliţie şi criminaliştii. În aceste ore, Procuratura din Roma va delega investigaţiile pentru a începe imediat constatările medico-legale asupra rămăşiţelor umane. Emanuela Orlandi, fiica de 15 ani a unui angajat de la Vatican, a dispărut pe 22 iunie 1983. De atunci au trecut 35 de ani de anchete, depistări, acuzaţii care au dus la un şir de speranţe şi dezamăgiri, dar fără nicio explicaţie plauzibilă despre ce s-a întâmplat cu adevărat.
Momentan, nu este cert din ce perioadă datează resturile găsite şi dacă privesc o singură persoană. În trecut s-ar fi înregistrat alte episoade similare. Se fac comparaţii, concentrate în special pe craniu şi pe dinţi. Investigaţiile vaticane se desfăşoară în colaborare cu magistratura italiană. Autoritatea judiciară italiană a dispus verificări tehnice pentru a se încerca identificarea persoanelor cărora le aparţin resturile umane.
Munca anchetatorilor are ca scop, în special, să verifice dacă osemintele pot fi compatibile cu ADN-ul Emanuelei Orlandi, dar şi al Mirellei Gregori, cele două minore dispărute la Roma în 1983. În timpul "unor lucrări de reabilitare a unei încăperi anexate Nunţiaturii Apostolice din Italia, aflată la Roma în Via Po 27, au fost descoperite câteva fragmente osoase umane", explică Sfântul Scaun într-un comunicat.
Jandarmeria "a intervenit rapid la faţa locului, informând Superiorii de la Sfântul Scaun, care au informat imediat autorităţile italiene pentru investigaţiile oportune şi necesitatea de a colabora în acest caz", mai scrie în comunicat. În prezent, explică Vaticanul, procurorul şef din Roma, Giuseppe Pignatore, a delegat Poliţia Criminalistică şi carabinierii din Roma să stabilească "vârsta, sexul şi data morţii".
Prin urmare, nu este Palatul Sant'Apollinare clădirea de la Vatican în care au fost găsite rămăşiţele umane examinate de procuratură, aşa cum s-a dat alarma în 2015 la emisiunea "Chi l'ha visto?" de la Rai Tre. Clădirea, în care a fost îngropat şi Renatino De Pedis, liderul mafiot ai bandei Magliana, este azi sediul Universităţii Santa Croce dell'Opus Dei. Pe vreme exhumării trupului neînsufleţit al lui De Pedis au fost examinate câteva oase găsite în bazilică, fără să existe însă vreo descoperire cu privire la provenienţa lor.
În realitate, centrul Romei este plin de clădiri aflate în proprietatea Vaticanului asupra cărora există un anumit nivel de "extrateritorialitate". Cazul Emanuelei Orlandi este unul dintre marile mistere ale Italiei. Familia nu a renunţat niciodată să o caute în toţi aceşti ani. "Este un drept sfânt de a avea dreptate şi justiţie, nu vom renunţa niciodată", a spus fratele Piero, într-un interviu acordat Agenţiei Ansa, cu ocazia ultimei aniversări a dispariţiei care, după încheierea anchetei din partea Procuraturii din Roma, a cerut din nou dreptate direct la Tribunalul de la Vatican.
Şi, de câteva luni, plângerea dispariţiei este din nou pe masa Jandarmeriei şi a Justiţiei. Familia Orlandi a prezentat-o, pentru prima dată, acum un an, în luna noiembrie. Dosarul a fost redeschis, "dar atunci nu s-a făcut nimic, nu a fost nimeni interogat", a denunţat de mai multe ori avocatul Laura Sgrò, reprezentanta legală al lui Pietro Orlandi, care în van a cerut să fie interogat liderul mafiot Pippo Calò, azi de 87 de ani și deţinut la închisoarea de maximă siguranţă de la Opera.
În 1983, când au avut loc faptele, era un personaj care ştia "ceea ce se întâmpla", avea legături cu banda Magliana, considerată amestecată în dispariţia fetei. Emanuela Orlandi, care azi ar fi avut 50 de ani, a dispărut în jurul orei 19:00 pe 22 iunie 1983, după ce a ieşit de la o şcoală de muzică. Fata era fiica de 15 ani a unui angajat al Prefecturii Vaticanului şi era cetăţeană a Vaticanului.
În mai, dispăruse deja o altă fată romană, Mirella Gregori, de aceeaşi vârstă cu Emanuela, iar cele două cazuri au fost imediat legate între ele. Astfel - ca despre "acelaşi lucru" - a vorbit şi Ali Agca, atacatorul Papei Ioan Paul al II-lea, dar nu au ieşit niciodată la iveală elemente concrete care să ducă pe această pistă. Mirella Gregori, fiica proprietarilor unui bar din Via Volturno, la Roma, elevă, nu o cunoştea pe Emanuela Orlandi, şi cele două fete nu aveau cunoştinţe comune.
Mirella a dispărut după ce i-a spus mamei că "avea o întâlnire" la monumentul din Porta Pia cu un vechi coleg de clasă, care printre altele în acea după-amiază era ocupat în altă parte. Din acel moment, familia nu a mai avut nicio veste de la fată. Revenind la cazul Emanuelei, care părea o dispariţie oarecare a unei adolescente, se transformă într-un caz internaţional, în care este implicat pe deplin Sfântul Scaun.
Presupusa răpire ajunge să fie legată şi de atentatul lui Agca împotriva Papei Wojtyla. Papa a intervenit cu diferite apeluri. Prezenţa Emanuelei Orlandi, de-a lungul anilor, a fost semnalată în diferite localităţi, dar dezvăluirile nu au fost niciodată demne de luat în seamă. Fără elemente, prima anchetă a fost închisă în iulie 1997. Apoi, banda Magliana, care adesea a fost adusă în discuţie în privinţa cazului, revine în prim plan în iunie 2008 cu declaraţiile Sabrinei Minardi, iubita lui Enrico De Pedis, unul dintre liderii clanului.
Emanuela Orlandi ar fi fost ucisă după ce a fost ţinută prizonieră în subsolul unei clădiri de lângă Spitalul San Camillo. Dar nici pe această pistă nu reies dovezi concrete. Nu s-a aflat nimic nici după analizele realizate pe oasele găsite în cripta de la Sant'Apollinare, la Roma, unde a fost îngropat De Pedis. În 2016, arhivarea anchetei de către Procuratura din Roma a fost confirmată de Curtea de Casaţie.
Însă familia merge înainte, nu se dă bătută şi se adresează magistraturii vaticane.
IL Messaggero, citat de Rador
