Încotro se îndreaptă Brazilia, într-acolo merge și democrația? Nu folosește la nimic ca oamenii din exterior să-și verse disprețul asupra lui Jair Bolsonaro, învingătorul de la alegerile prezidențiale de duminică din Brazilia. El este alegerea poporului său. Pentru non-brazilieni contează ce reprezintă el, nu ceea ce spune, potrivit The Guardian, citat de Rador.
Brazilia e una dintre țările în curs de dezvoltare cu o evoluție spectaculoasă, însă acest traseu de 30 de ani de la dictatură la o democrație ezitantă pare să se fi înfundat. Bolsonaro a exploatat cea mai veche politică, acea a interesului propriu, dar și pe cea mai nouă, aceea a furiei, polarizării și fricii. Alegătorii i-au înghițit dezgustul față de homosexuali, feminism, pădurile tropicale și statul de drept pentru a se putea descotorosi de un regim corupt de stânga incapabil să țină sub control violența de pe străzi. O națiune faimoasă pentru toleranța ei a optat pentru disciplina militară și economică.
În orice țară, dezagregarea vizibilă a ordinii sociale îi va împinge pe alegători spre extremism. Același mesaj s-a dovedit a fi popular peste tot prin lume, de la Rodrigo Duterte în Filipine, Andrés Manuel López Obrador în Mexic, Viktor Orbán în Ungaria, Recep Tayyip Erdoğan în Turcia și chiar până la Donald Trump în America. Valorile liberale, oricum vor fi fiind definite, nu vor supraviețui atunci când apărătorii lor nu le pot transmite alegătorilor virtuțile lor.
Lecția pentru propovăduitorii democrației deschise e limpede ca lumina zilei. Valorile ei nu pot fi considerate ca fiind date. Atunci când dezbaterea nu se mai face prin presa reglementată prin lege, prin tribunale și alte instituții, politica va cădea la nivelul gloatei. Rețelele sociale - odinioară aclamate drept agent al concordiei globale - au devenit un furnizor de falsități, de furie și de ură. Algoritmii lor polarizează opinia. Pseudo-informațiile lor împing argumentațiile spre extreme. Până și într-o democrație aparent stabilă cum e Germania, săptămâna aceasta consensul ei de centru s-a trezit sfâșiat, în condițiile în care electoratul se împarte între extrema dreaptă și stânga radicală.
Fiecare continent experimentează acum apariția unor perturbatori (preponderent) de dreapta. Ei îi atrag pe aceia care se simt excluși de „politica identitară” [program politic care se concentrează pe interesul unui grup social anume - n.trad.], prin ceea ce percep ei a fi un proxenetism liberal deservind minoritățile. Ei se hrănesc cu intoleranță religioasă și lipsa de securitate din propriul cartier. Ei varsă venin la adresa oricărei forme de establishment. Scheunând în camionul lor, regăsim șacalii rețelelor sociale, diseminând frică.
În lumina ascensiunii noii drepte, nu este suficient ca liberalii să stea tăcuți. Minciunile și ura nu pot fi răspândite pe tot globul pentru a se obține profit. Isteria și furia nu pot deveni discursul politic standard. Procedurile plicticoase ale democrației - reglementarea alegerilor, restricționarea cenzurii, domesticirea extremismului, lupta anticorupție - sunt toate de o importanță crucială.
Moderația devine o banalitate pentru conducerea democratică. Regatul Unit nu face excepție. Ceea ce ar fi trebuit să fie o dezbatere de bun simț privind politica comercială a devenit o chestiune polarizată și poluată cu furie. Coalizarea sau compromisul par a fi imposibile. Deznodământul ar putea fi catastrofal. Acesta este mesajul Braziliei.
4
6
