Până recent, singurul orizont al lui Molly era sfârșitul zilei. Muncitoare cu ziua pe terenurile altora, câștiga doar cât să mănânce și să o ia de la capăt cu altă zi, scrie AFP. "Un cerc fără sfârșit din care nu reușeam să evadez", povestește această kenyană de 25 de ani.

Give DirectlyFoto: Give Directly

O istorie banală în satul să din regiunea Bondo, în vestul Kenyey, unde majoritatea oamenilor se chinuie să crească porumb, mei sau bumbac pe un sol arid.

Toate acestea erau înainte de introducerea, în octombrie 2016, a venitului universal de bază în regiunea sa, în cadrul unui studiu la scară mare realizat pe o perioadă de 12 ani.

Molly primește acum 2.250 de șilingi pe lună (19,50 euro), o sumă care, spune tânăra, a "schimbat totul". "Am putut economisi pentru a-mi plăti studiile de educatoare", spune ea cu mândrie, din casa sa din beton, acoperită cu tablă, în jurul căreia se plimbă câteva găini. "A fost micul ajutor care a schimbat cu totul situația".

Grație acestor cursuri, ea lucrează acum ca stagiar plătit la școala din sat. Cu venitul universal și câteva slujbe temporare, Molly și-a triplat acum veniturile și câștigă circa 5.000 de șilingi (43,30 euro) pe lună.

Și, în special, privește spre viitor, după cum declară ea. "Înainte aveam bani doar pentru a supraviețuit, în timp ce acum îmi fac proiecte. În curând îmi voi lua diploma de educatoare". "Merg chiar la coafor o dată la două luni", surâde tânăra.

Dezbatere mondială

Satul lui Molly, ținut secret pentru a nu atrage speculanții, este unul dintre cele alese de ONG-ul american Give Directly pentru a testa venitul universal de bază în regiunea Bondo, selecționată pentru sărăcia sa, stabilitatea și eficiența unui sistem de transmitere a banilor prin intermediul telefonului folosit în Kenya.

Creat în 2010, acest ONG activ în mai multe țări africane se desprinde de ajutorul umanitar "tradițional", preferând să dea bani direct oamenilor, în loc să "decidă în locul lor" de ce au nevoie, explică Caroline Teti, responsabil pentru Relații externe pentru Give Directly în Kenya.

Dar, în loc să transfere banii o singură dată, metoda practicată de la înființare, ea dorește acum să testeze eficiența unui venit plătit lunar.

"Ridicăm un anumit număr de întrebări: atunci când dăm bani oamenilor în fiecare lună, nu vor mai munci? Își vor asuma riscuri în investiții știind că vor avea venituri indiferent de ce se întâmplă?", explică Teti. "Cum va afecta acest lucru aspirațiile lor?"

"Există o dezbatere mondială asupra venitului universal și vrem dovezi pentru a avansa", continuă aceasta, adăugând că studiul se înscrie în contextul specific al "ușurării sărăciei în Africa". "În Occident, dezbaterea asupra venitului universal este cu totul alta și se învârte în special în jurul rolului statului providențial sau al pierderii locurilor de muncă."

Satul lui Molly are rol de "pilot". Adevăratul studiu, demarat în ianuarie, este efectuat în zeci de alte sate din regiune.

Locuitorii din 40 de sate vor primi 2.250 de șilingi pe lună timp de 12 ani, în timp ce cei din alte 80 de sate vor primi aceeași sumă doar doi ani. Locuitorii din alte 76 de sate vor primi la rândul lor 51.000 de șilingi (440 euro) în doua tranșe în intervalul a două luni.

În total, circa 20.000 de persoane vor beneficia de o formă de venit în cadrul acestui studiu, care este, potrivit Give Directly, cel mai important realziat vreodată în acest domeniu, ca durată și număr de beneficiari.

Limite

În același sat ca Molly, Edwin, 29 de ani, vrea să-și schimbe casa de chirpici într-una din beton, în timp ce Monica și soțul ei au investit într-o crescătorie de pui.

"Avem o crescătorie nouă și câțiva pui", arată femeia de 30 de ani, îmbrăcată cu o rochie neagră elegantă, cârpită în câteva locuri. Această mamă a trei copii speră ca, în timp, să le poată plăti studiile, pentru a nu mai "trăi în sărăcie, ca noi". "Fiecare om din sat folosește banii diferit", explică ea. Give Directly se declară însă conștientă de limitele transferului de bani ca alternativă la ajutorul umanitar tradițional.

"Într-o situație de conflict, spre exemplu, oamenii sunt afectați dincolo de nevoile de bază și s-ar putea să nu mai aibă nici unde dormi. Într-un astfel de context, venitul de bază poate fi o parte a soluției dar nu poate fi singura soluție", subliniază Teti.

"2.250 de șilingi nu sunt suficienți pentru a cumpăra lucruri inutile, dar sunt suficienți pentru a te hrăni și a ieși din sărăcie", spune Samson, un antreprenor de 72 de ani.

Monica avertizează: "Poate că, în viitor, unii vor uita prin ce au trecut și vor începe să cumpere lucruri stupide ..." Înainte de adăuga: "Dar nu cred că va fi cazul".