„Rușinea de la Versailles”: cum încearcă extrema dreaptă din Germania să reabiliteze Imperiul german

Vineri, 26 octombrie 2018, 18:44 Actualitate | Internaţional

Extrema dreaptă germană încearcă să reabiliteze Imperiul german și rolul său în primul Război Mondial, redeschizând o dezbatere veche de decenii, în apropierea centenarului armistițiului, scrie AFP.

Revista Compact, apropiată de extrema dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD), publică astfel un număr special dedicat Tratatului de la Versailles din 1919 care făcea responsabil Reichul pentru Marele Război și a obligat țara la despăgubiri colosale.

Titlul este sugestiv, reamintind retorica revanșardă folosită în anii 1920 de nostalgicii Imperiului și de naziști: "Rușinea de la Versailles: cum au aservit puterile victorioase Germania".

Ideea revistei este să redea noblețea Imperiului german (1871-1918) care timp de decenii a fost văzut în conștiința colectivă germană drept prima dintre puterile distructive ale secolului XX.

Controversa Fischer

Aceste viziuni asupra Reichului nu sunt noi și s-au născut dintr-o dezbatere care a agitat sfera publică în anii 1960 sub numele "controversa Fischer".

În cartea sa "Scopurile de război ale Germaniei imperiale 1914-18", Fritz Fischer, profesor la Universitatea din Hamburg, a încercat să demonstreze că Germania lui Wilhelm al II-lea a generat prima conflictul din iulie 1914 pentru a-și satisface setea de putere la scară mondială.

Potrivit autorului, în această ambiție nerealizată se află originile ascensiunii nazismului. 

"Această interpretare a lui Fischer, împărtășită astăzi mai degrabă de stânga, se suprapune la o critică virulentă a Imperiului german, a militarismului și imperialismului și consideră că doar o democrație puternică poate compensa" răul făcut înainte de 1945, explică Jörn Leonhard, profesor la Universitatea Friburg im Brisgau.

Pentru AfD, însă, această interpretare este cea a învingătorilor iar Reichul este un model pozitiv.

Pentru AfD este vorba de "revalorizarea Imperiului (...) deoarece (reprezintă un stat) în același timp modern, prin puternica sa dezvoltare industrială, și foarte conservator", notează istoricul Klaus-Peter Sick.

Cu atât mai mult cu cât "valorile Reichului german corespund" cu cele ale AFD, "disciplină și ordine".

Reprezentanții extremei drepte folosesc deci în discursurile lor referințe la fostul cancelar imperial Otto von Bismarck (1815-1898) sau la "epoca castelelor prusace", veritabile "motive de mândrie germanică".

Liderul AfD Alexander Gauland a mers până la a califica regimul hitlerist drept "pipi de pisică" în comparație cu cei "1.000 de ani de glorioasă istorie germană".

Obiectivul extremei drepte este ca "germanii să fie mândri de istoria și națiunea germană și să nu vadă peste tot spectrul nazismului", explică Sick.

Cu atât mai mult cu cât dispar generațiile care au cunoscut cele două conflicte mondiale.

Vechile răni

Marele public a redevenit interesat de primul Război Mondial cu lansarea în 2013 a bestsellerului istoricului Christopher Clark "Somnambulii: vara lui 1914, cum Europa a mers spre război".

Autorul explică faptul că Germania și Imperiul Austro-Ungar poartă cu siguranță o grea responsabilitate în declanșarea conflictului, dar Țarul Parisul și Londra nu au rămas datori, bucurându-se de această escaladare.

Pentru puterea publică, ororile din prima jumătate a secolului XX rămân un subiect foarte sensibil.

Chiar în acest an de centenar, comemorările rămân minimale. La Berlin, o conferință intitulată "Câștigarea păcii" a fost organizată la jumătatea lui octombie, dar nu a fost deschisă marelui public.

Nici mari ceremonii nu au fost organizate, în condițiile în care Germania nu găzduiește decât puține monumente pentru morții din 14-18.

"Politica germană acordă o mare importanță nedeschiderii vechilor răni", arată Leonhard, "aceasta este și viziunea Angelei Merkel (...) face parte din personalitatea sa, foarte rezervată".

Cancelarul german urmează să participe la o singură ceremonie, alături de Emmanuel Macron, în 10 noiembrie, la Rethondes, locul semnării armistițiului.