Esențialul: Sfârșitul Tratatului INF va plasa din nou Europa la mijloc, între rachetele nucleare cu rază intermediară rusești și americane. Retragerea din INF permite armatei americane să-și construiască un arsenal formidabil de rachete cu care poate provoca China și Rusia. Anularea tratatului va precipita o cursă a înarmării între marile puteri și ar putea amenința viitorul Tratatului New START pentru controlul armamentelor, scrie Stratfor, citat de Rador.
Președintele american Donald Trump a anunțat pe 20 octombrie că intenționează să retragă SUA din Tratatul Forțelor Nucleare cu Rază Intermediară (INF). Acest acord interzice detașarea de rachete balistice cu lansare de la sol, nucleare și convenționale, cu rază intermediară, definită ca fiind între 500 și 5.500 de kilometri. Deși retragerea îi va permite armatei americane să-și construiască un arsenal formidabil de rachete cu care poate provoca China și Rusia, abolirea tratatului va incita fără doar și poate pornirea unei curse a înarmării între marile puteri globale și ar putea duce la decesul altor tratate cruciale de control al armamentului, cum este Tratatul New START.
În ultimii ani SUA au acuzat Rusia de violarea Tratatului INF și au încercat să forțeze Moscova să se conformeze, folosindu-se de sancțiuni și de dezvoltarea de armament. Rușii, pe de altă parte, au refuzat să dea curs cererilor americane și au acuzat SUA de violarea tratatului. Aceste acuzații reciproce au făcut Tratatul INF destul de vulnerabil pe parcursul ultimelor două decenii. Însă, până acum, ambele părți considerau această cheie de boltă a controlului armamentului, care a oprit o acumulare destabilizatoare de rachete nucleare cu rază intermediară în Europa în cursul anilor '80, a fi prea importantă pentru a renunța la ea.
Însă mai mulți factori au împins SUA până la un punct critic, între care puterea în creștere a Chinei, violarea repetată de către Rusia a INF și ascensiunea la Casa Albă a unor sceptici pătimași în privința controlului armelor, cum este consilierul pe probleme de securitate națională John Bolton. E posibil ca anunțul retragerii făcut de SUA să fie parte a unei stratageme de ultim resort pentru a presa Rusia, în condițiile în care Bolton merge acolo pentru a discuta INF și alte chestiuni (SUA sunt obligate să notifice Rusia cu șase luni înainte de retragerea formală). Dar este improbabil ca rușii să ezite și să revină la conformare. De fapt, Moscova va avea chiar de beneficiat de pe urma faptului că nu ea este prima parte care se retrage din INF, ceea ce înseamnă că decesul tratatului e aproape inevitabil.
Cum s-a ajuns la punctul critic
Deși SUA și URSS au fost semnatarii Tratatului INF, în ultimele două decenii China a devenit din ce în ce mai mult un factor de luat în considerare în ce privește consecințele tratatului. Neafectată de prevederile INF, China și-a construit un arsenal masiv de rachete balistice și de croazieră cu lansare de la sol cu rază scurtă și intermediară, în contextul unui proces mai general de modernizare militară. Acest arsenal puternic îi permite Chinei să provoace SUA și forțele aliate cu ele în Pacificul de Vest. Iar capacitatea militară în creștere a Chinei a provocat îngrijorări din ce în ce mai mari și pentru armata Rusiei, care duce lipsă de rachete similare.
Dacă Rusia era dispusă să violeze INF prin producerea și chiar presupusa detașare în teren a câtorva rachete interzise de tratat, Moscova nu era la fel de dispusă să fie și prima care abandonează pe față INF. Acest fapt se datorează în mare măsură relației foarte mult îmbunătățite în ultimii ani între Moscova și Beijing, care a redus necesitatea ca și Rusia să se înarmeze până-n dinți împotriva Chinei. Kremlinul a avut de asemenea grijă să-și mențină o poziție de superioritate morală și să-și protejeze reputația de jucător responsabil prin aceea că nu a fost primul care să părăsească INF.
Pentru SUA - care au început deja să proiecteze armele interzise, dar nu au violat încă tratatul - puterea militară în creștere a Chinei a fost cu adevărat principalul motor din spatele deciziei Casei Albe de a se retrage fățiș din tratat. SUA iau în prezent în calcul o concentrare masivă de rachete cu rază intermediară și lansare de la sol pentru a provoca China și nu doresc să fie limitate de INF în nici un fel.
The New York Times scria pe 19 octombrie că armata SUA se pregătește să detașeze în Asia versiuni cu lansare de la sol ale rachetei americane Tomahawk, ca o primă contrapondere la China. Iar Armata [de uscat a] SUA a schițat în ultimele luni planuri de a produce și detașa în teren sisteme la sol cu raze de peste 1.000 de kilometri. Asemenea arme vot fi utile împotriva Chinei, dacă vor fi detașate de-a lungul primului șirag de insule din Pacificul de Vest, însă ele ar încălca limitele impuse de INF. (E probabil ca Okinawa să joace un rol important în concentrarea militară americană din Pacificul de Vest, ceea ce ar putea intensifica și mai mult opoziția locală față de prezența militară americană.)
Ce se va întâmpla apoi?
Odată descătușate de INF, SUA își vor spori fără nici o îndoială capacitatea militară în contextul înfruntării lor cu China. Pe de altă parte, decesul unui asemenea acord istoric de control al armamentului va provoca repercusiuni grave la nivel global. În Pacific este probabil ca China să-și îmbunătățească și să-și mărească și mai mult forțele armate pentru a răspunde noilor detașări de rachete americane. Iar Rusia nu se va mai limita la simpla violare a tratatului prin producția și detașarea selectivă a unor arme; e probabil ca ea să își reorienteze resursele spre construcția unui arsenal de rachete cu lansare de la sol cu rază scurtă și intermediară. Prețul mic al acestor arme este un avantaj în plus pentru Rusia, al cărei program de modernizare a armatei e din ce în ce mai constrâns de lipsa resurselor și avea probleme în a finanța soluții alternative, cum ar fi escadrile de bombardiere cu rază lungă de acțiune.
Sfârșitul Tratatului INF va provoca totodată alarmare în Europa. Pentru prima oară după războiul rece, aliații SUA de pe continent vor fi poziționați fix între rachetele nucleare cu rază intermediară ale Rusiei și Americii. Heiko Maas, ministrul german de externe a criticat deja anunțul de retragere al SUA, iar alți aliați europeni cu siguranță vor exprima preocupări similare, deopotrivă public și privat. Chestiunea nu va face decât să ia amploare, pe măsură ce Rusia își va concentra rachetele cu rază intermediară la granița de vest, iar SUA vor răspunde cu o concentrare similară de forțe în Europa. Țări precum Germania e probabil să se opună detașării unor astfel de rachete americane pe teritoriul lor, dar alte țări, precum Polonia și România, ar putea fi mai dispuse să găzduiască acele unități de rachete, mai cu seamă dacă ele ar garanta o prezență militară americană mai mare pe teritoriul lor.
Mai presus de toate, cea mai gravă consecință a decesului INF ar putea fi aceea că pune în pericol Tratatul New START, care limitează armele nucleare strategice [cu rază mai lungă și mai distructive - n.trad.] și se poate argumenta că este cel mai important acord de control al armamentului aflat în prezent în vigoare între SUA și Rusia. Semnat în 2010, New START va expira în februarie 2021, în cazul în care SUA și Rusia nu vor activa opțiunea de a-l prelungi până în 2026. În prezent Moscova e interesată să prelungească New START, iar tratatul este totodată și destul de puțin controversat la Washington. Cu toate acestea, un colaps înconjurat de scandal al INF, cuplat cu noi suplimentări ale arsenalelor, ar putea reprezenta o amenințare serioasă la adresa longevității tratatului - mai cu seamă că anumiți adepți ai liniei dure în privința controlului armamentelor, cum e Bolton, par să obțină ceea ce vor la Casa Albă. Retragerea SUA din Tratatul Rachetelor Anti-Balistice din 2002 a amplificat deja tensiunile cu Rusia și China pe tema apărării americane anti-rachetă. Potențialul colaps nu numai al INF, dar și al New START, va asigura aproape deplin reluarea unei curse majore a înarmării între SUA, China și Rusia la toate nivelurile operaționale și strategice.
0
1
