Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Dispariţia jurnalistului saudit Jamal Khashoggi a dat naştere unor speculaţii cum că el ar fi fost răpit sau ucis de Riad drept pedeapsă pentru că a criticat politica guvernului, în articolele pe care le-a scris pentru ziare occidentale. A trecut o săptămână de când el a fost văzut ultima dată când intra în consulatul din Istanbul, iar saudiţii continuă să nege că ar şti unde se află el, potrivit The Guardian, citat de Rador.
Deşi încă nu este clar ce anume s-a petrecut cu Khashoggi, cazul sinistru este grăitor pentru că reflectă atitudinea guvernului saudit faţă de cei pe care îi consideră disidenţi, precum şi modul de gestionare a speculaţiilor internaţionale despre afacerile sale interne.
Ambele sunt în concordanţă cu noua imagine asertivă destinată consumului internaţional şi celui intern saudit. Evoluţiile din ultimul an din regatul saudit se înscriu într-un şablon clar. De la ascensiunea lui Mohammed bin Salman în poziţia de prinţ moştenitor şi conducător de facto, Arabia Saudită a intrat într-o perioadă în care disidenţa internă - indiferent cine s-ar afla în spatele ei - este tratată cu brutalitate.
Anul trecut, lumea a fost stupefiată de măsurile fără precedent luate de autorităţi de a reţine mai mulţi membri ai familiei regale în hotelul Ritz-Carlton din Riad sub acuzaţii de corupţie. Mesajul intenţionat era că nici măcar legăturile de rudenie nu-l vor împiedica pe bin Salman să-şi realizeze viziunea sa politică şi socioeconomică. Dacă poate fi atât de dur cu rudele lui, continuă teoria, atunci niciun saudit care calcă strâmb nu va fi în siguranţă.
În acest cadru, statul saudit s-a auto-zugrăvit ca fiind singurul orchestrator legitim al schimbării care are loc în ţară. Se spune că iniţiativele de modernizare, de felul autorizării şofatului pentru femei, ar proveni mai degrabă de la vârf, nefiind un răspuns la deceniile de activism de la bază. Unele din femeile activiste implicate în această luptă au fost arestate şi închise în ultimele luni, pentru a semnala că statul nu se înclină presiunilor interne.
La fel stau lucrurile în cazul criticilor internaţionale. În momentul în care Canada şi-a exprimat preocuparea faţă de tratamentul aplicat de Arabia Saudită acelor activişti, răspunsul Riadului a fost că aceasta constituie un atac la adresa suveranităţii regatului. În luna noiembrie a anului trecut, când au circulat zvonuri potrivit cărora premierul libanez Saad Hariri era reţinut la Riad împotriva voinţei sale, autorităţile saudite au rezistat presiunilor exercitate pentru a răspunde rapid sau a da asigurări despre starea lui.
În mod similar, ei nu se grăbesc să răspundă solicitărilor lumii din afară de informaţii despre Khashoggi. Fiind unul din criticii cei mai moderaţi ai guvernului saudit, Khashoggi nu se înscrie în modelul clasic al inamicului statului. Dispariţia lui a adus chiar reacţii din partea unor jurnalişti care lucrează pentru canale media pro-saudite din regiune, care şi-au exprimat preocuparea faţă de acest caz şi au spus că speră că el este încă în viaţa.
Alarma lor arată cât de amplu este resimţită represiunea. Oricare ar fi soarta lui Khashoggi, noua abordare a toleranţei zero faţă de disidenţă aplicată de Arabia Saudită este transmisă sus şi tare.
