Ambele sunt în concordanţă cu noua imagine asertivă destinată consumului internaţional şi celui intern saudit. Evoluţiile din ultimul an din regatul saudit se înscriu într-un şablon clar. De la ascensiunea lui Mohammed bin Salman în poziţia de prinţ moştenitor şi conducător de facto, Arabia Saudită a intrat într-o perioadă în care disidenţa internă - indiferent cine s-ar afla în spatele ei - este tratată cu brutalitate.
Anul trecut, lumea a fost stupefiată de măsurile fără precedent luate de autorităţi de a reţine mai mulţi membri ai familiei regale în hotelul Ritz-Carlton din Riad sub acuzaţii de corupţie. Mesajul intenţionat era că nici măcar legăturile de rudenie nu-l vor împiedica pe bin Salman să-şi realizeze viziunea sa politică şi socioeconomică. Dacă poate fi atât de dur cu rudele lui, continuă teoria, atunci niciun saudit care calcă strâmb nu va fi în siguranţă.
În acest cadru, statul saudit s-a auto-zugrăvit ca fiind singurul orchestrator legitim al schimbării care are loc în ţară. Se spune că iniţiativele de modernizare, de felul autorizării şofatului pentru femei, ar proveni mai degrabă de la vârf, nefiind un răspuns la deceniile de activism de la bază. Unele din femeile activiste implicate în această luptă au fost arestate şi închise în ultimele luni, pentru a semnala că statul nu se înclină presiunilor interne.
La fel stau lucrurile în cazul criticilor internaţionale. În momentul în care Canada şi-a exprimat preocuparea faţă de tratamentul aplicat de Arabia Saudită acelor activişti, răspunsul Riadului a fost că aceasta constituie un atac la adresa suveranităţii regatului. În luna noiembrie a anului trecut, când au circulat zvonuri potrivit cărora premierul libanez Saad Hariri era reţinut la Riad împotriva voinţei sale, autorităţile saudite au rezistat presiunilor exercitate pentru a răspunde rapid sau a da asigurări despre starea lui.
În mod similar, ei nu se grăbesc să răspundă solicitărilor lumii din afară de informaţii despre Khashoggi. Fiind unul din criticii cei mai moderaţi ai guvernului saudit, Khashoggi nu se înscrie în modelul clasic al inamicului statului. Dispariţia lui a adus chiar reacţii din partea unor jurnalişti care lucrează pentru canale media pro-saudite din regiune, care şi-au exprimat preocuparea faţă de acest caz şi au spus că speră că el este încă în viaţa.
Alarma lor arată cât de amplu este resimţită represiunea. Oricare ar fi soarta lui Khashoggi, noua abordare a toleranţei zero faţă de disidenţă aplicată de Arabia Saudită este transmisă sus şi tare.