Înlocuirea ministrului francez al tranziţiei ecologice, Nicolas Hulot, duce la opusul unui big bang. Emmanuel Macron continuă pe calea reformelor destinate înainte de toate să liberalizeze economia. Dar metoda ridică tot mai multe semne de întrebare, potrivit unui editorial Le Temps, citat de Rador.
Emmanuel Macron are dreptate să vrea să continue pe calea reformelor. Într-o Franţă în care conservatorii au viaţă grea, în care partidele tradiţionale visează la o revanşă, locatarul de la Palatul Elysée are dreptate să ţină piciorul pe acceleraţia "transformărilor", pentru a spori flexibilitatea economiei şi a-şi realiza viziunea privind o ţară atractivă şi hotărât europeană.
Faptul că obiectivul mandatului este justificat nu este totuşi un motiv pentru a rămâne surd la realităţile sociale şi politice, a respinge orice critică şi a rămâne în spatele persoanelor de încredere. Or asta este impresia lăsată miercuri de înlocuirea lipsită de îndrăzneală a lui Nicolas Hulot.
Mesaj jupiterian
Păstrat, Ministerul tranziţiei ecologice va avea de acum înainte ca titular un ales serios, competent, dar a cărui capacitate de a influenţa cursul lucrurilor rămâne limitată. Mai îngrijorător: Emmanuel Macron n-a folosit ocazia pentru a remania mai serios guvernul şi a-i reechilibra flancul social. Mesajul lui "Gali refractari la schimbări" este "jupiterian": nu schimbăm nimic, calea urmată este cea bună.
Această atitudine are un serios inconvenient. Tot afişându-şi indiferenţa faţă de mişcările de opinie aţâţate de el prin media şi corporații, preşedintele se trezeşte izolat, lipsit de atuul principal care a fost, la alegerile prezidenţiale din mai 2017, capacitatea lui de a depăşi clivajul dreapta-stânga pentru a se opune extremei drepte.
Obişnuinţa puterii
Într-un an şi jumătate de preşedinţie, obişnuinţa puterii a prevalat. Această remaniere tactică seamănă aproape cu un aranjament à la François Hollande, acest predecesor de care Macron vrea cu orice preţ să se deosebească. Ambiţioasa agendă prezidenţială pentru UE se împiedică de creşterea populismelor. Majoritatea supusă nu apare încă drept o succesoare politică credibilă. Politica economică de inspiraţie liberală, salutată în străinătate şi justificată pentru a ridica ţara, este tot prost înţeleasă. Totul pe fondul blocării de către înalta administraţie al cărei un pur produs este şi şeful statului.
După ce a promis să-i conducă pe francezi spre "transformări", lui Emmanuel Macron pare în plus să-i placă să reformeze împotriva unei mari părţi dintre ei. Miniştrii-tehnicieni se străduie cu greu să scape de conflicte de interese. Încrederea lui merge spre adepţii săi. Capacitatea lui de a se transforma pare aproape de zero. "Ruperea de trecut" va fi fost un fiasco?
