Este centrul politic o cauză pierdută? Priviți pe hartă la ceea ce suntem obișnuiți a numi „Occident” și așa vi se va părea. În acest moment și stânga radicală și dreapta radicală sunt în ascensiune. În Regatul Unit, Partidul Laburist este condus acum de un marxist de modă veche cu o tentă nedisimulată de antisemitism; în Germania, un partid proto-fascist care vrea să reevalueze rolul țării în cursul războiului controlează 13% din parlament. La viitoarele alegeri suedeze se prognozează o evoluție bună a extremei drepte, pentru prima oară în perioada postbelică. În SUA, internaționalismul patriotic al lui John McCain a pierdut, în propriul lui Partid Republican, în favoarea izolaționismului și naționalismului alb ale președintelui Trump, potrivit Rador, care citează The Washington Post.
În antiteză cu acești extremiști plini de energie, „vechile” forțe de centru-stânga și centru-dreapta pot părea anoste și inerte, nimic mai mult decât niște apărători ai statu-quo-ului. Unele pur și simplu se scufundă; altele, zbătându-se să se redefinească, încearcă să promoveze versiuni diluate ale rasismului extremei drepte. Emmanuel Macron al Franței este o excepție, însă el nu a redefinit centrul decât prin inventarea unui nou partid - iar aceasta nu este o opțiune aflată la îndemâna oricui.
Iată o idee alternativă: schimbați subiectul. Centriștii și democrații autentici ar trebui să înceteze să mai vorbească despre imigrație, rasă și musulmani - chestiuni umflate mult dincolo de relevanța lor reală de tabloide. Francezii au declarat în sondaje că cred că aproximativ unul din trei compatrioți ai lor sunt musulmani; cifra reală e 7,5%. Italienii cred că la ei musulmanii sunt unul din cinci; cifra reală e 3,7%. Până și americanii au percepții grotesc deformate despre propria lor populație de imigranți, mai puțin înclinată să comită infracțiuni decât populația nativă și filtrată exigent pentru depistarea teroriștilor.
Centrul occidental - care este majoritatea - ar trebui în schimb să se unească în jurul unor probleme reale care chiar ne distorsionează politica și economia: corupția politică, spălarea de bani și paradisurile fiscale și companiile-fantomă care le permit câtorva indivizi să scoată o groază de bani din țările noastre și să-i ascundă, uneori la propriu, în insulele caraibe. Deși toate acestea sunt subiecte distincte, ele sunt conectate. Am aflat în cursul procesului lui Paul Manafort despre conexiunile profunde dintre banii murdari și corupția politică și cum primii erau folosiți la finanțarea celei din urmă. Am aflat de asemenea, în cursul președinției Trump, cât de ușor le este celor bogați și cu pile să sfideze statul de drept.
Lucrul pe care nu ne-am concentrat noi încă este modul în care aceste acțiuni le fac rău oamenilor de rând. Datorită fraudelor fiscale comise de unii ca Manafort, guvernul are mai puțini bani de cheltuit pe drumuri și școli. Datorită unor indivizi precum Trump, care își înșela în mod regulat furnizorii și viola legislația muncii, mediul de muncă este mai periculos și micile firme sunt instabile. Și pentru că noi am permis ca piețele imobiliare din marile orașe occidentale să devină vaste depozite de bani furați din Rusia și Africa, angajații de rând nu-și pot permite locuințe, iar viața este mai scumpă pentru toată lumea. În „Moneyland” [„Țara Banilor”], o carte ce va fi publicată săptămâna viitoare, jurnalistul britanic Oliver Bullough descrie conexiunile directe dintre avuția grotescă etalată la New York și Londra și societățile sărăcite răspândite peste tot prin Africa și Asia - toată această situație fiind permisă de instituții financiare occidentale. Noi am creat acest sistem - și noi putem să-i punem capăt.
Unii fac pași în această direcție: senatoarea democrată din Massachusetts Elizabeth Warren are perfectă dreptate să se concentreze pe corupția politică și să propună legi care restricționează activitatea de lobby și utilizarea incorectă a banilor în politică. Dar de ce să ne oprim aici? De ce să nu putem avea și o „politică de lege și ordine” care să ceară pedepse mai mari cu închisoarea pentru criminalitatea „cu guler alb”? Pe parcursul ultimului deceniu numărul investigațiilor privind criminalitatea cu guler alb a fost de fapt în scădere. Nu putem inversa această tendință?
Orice platformă serioasă anticorupție și anti-fraudă ar trebui să aibă totodată și o fațetă internațională, întrucât răspândirea corupției în SUA este parte a unei boli mai generale care afectează întreaga alianță occidentală. Luate la un loc, SUA, Regatul Unit, Germania, Franța și tot restul Europei - precum și Japonia și Australia - sunt angajate în prezent într-o luptă pe viață și pe moarte cu cleptocrația internațională. Toate sistemele noastre politice sunt vulnerabile în acest moment la mituirea și cumpărarea de influență practicate de Rusia și China. Întreaga noastră presă online este acum ținta unei manipulări politice permanente.
Pentru a ne perpetua democrațiile și statul de drept, trebuie să trecem la contraatac, ca aliați, folosindu-ne nu numai de sancțiuni, ci și de noi legi care să limiteze - sau să elimine cu totul - utilizarea paradisurilor fiscale și întregul instrumentar pentru spălarea banilor. Nu este nici o coincidență faptul că atât de mult din proaspăt redescoperita energie a extremei drepte depinde fie de banii rusești, fie de propaganda rusească, sau că mulți dintre membrii ei sunt profund implicați în corupție: în multe țări ei au deturnat cu succes atenția instituțiilor judiciare de la ei și de la acoliții lor. În schimb, ei au concentrat nemulțumirea și resentimentele pe o „criză a refugiaților” care a fost umflată mult peste proporțiile ei reale.
Evident, nu putem inversa acest curent câtă vreme Trump rămâne președintele Americii și, pe de altă parte, există un număr de guverne europene - în primul rând cele din Italia și Ungaria - dornice să-și mențină legăturile cu cleptocrații internaționali. Însă tocmai acesta e motivul pentru care avem nevoie de o coaliție internațională de democrați centriști, radicali, energici și furioși pentru a scăpa de ei. Începând de acum.
Articol de Anne Applebaum - The Washington Post (preluare Rador)
