Italia nu este o țară plină de rasiști ​​doar pentru că un om ca Matteo Salvini a devenit ministru de interne. De asemenea, ea nu este o țară plină de eurosceptici, doar pentru că vice-premierul Luigi Di Maio amenință UE cu un șantaj. Italia nu este o gaură întunecată, populată de mizantropi. Şi totuşi, Italia s-a îndepărtat de drumul pe care pornise cu atâta hotărâre începând din 1945, şi se adună nori întunecaţi, scrie Die Zeit, citat de Rador.

HotNews.roFoto: Hotnews

Guvernul format de Mişcarea 5 Stele și de Ligă conduce țara spre Est cu viteză maximă. Acolo unde domnesc Viktor Orbán, Jarosław Kaczyński, Andrej Babiš și Vladimir Putin. Niciunul dintre ei nu este prieten al democrației, al statului de drept și al drepturilor omului. Marţi, Matteo Salvini și-a demonstrat cu fanfară apropierea de premierul ungar Viktor Orbán. La întâlnirea de la Milano, Orbán s-a arătat plin de entuziasm faţă de Salvini: "El este primul care încearcă să închidă granița în Marea Mediterană, este eroul meu!" Salvini nu a făcut niciodată un secret din admirația sa față de Vladimir Putin. El se află în relaţii strânse cu Stăpânul de la Kremlin, la fel ca şi Orbán. De la proclamarea sa cu 150 de ani în urmă, Italia nu s-a ancorat niciodată până acum în Est. Acest tabu trece acum printr-o pauză.

Ceea ce pe vremuri era considerat a fi o valoare, guvernul spune acum că nu are nicio valoare. Gata, acum! "Trompetele" Salvini şi Di Maio răsună zilnic. Au dispărut vremurile când Italia era împinsă de la spate, afirmă ei. Asta trebuie să înceteze! Vrem să contăm din nou! Vom fi stăpânii Europei, vom arăta Germaniei şi Franţei de partea cui se-nclină balanţa.

Trebuie doar să ripostăm, mergând înainte! Europa are nevoie de o Italie cu greutate şi glas. De o cultură inovatoare din Italia. O astfel de Italie ar fi un cadou pentru Europa. Din păcate, ceea ce vedeți nu este nici o închipuire şi nici ceva nou. Propunerea guvernului italian poate fi rezumată într-o singură propoziție. Zdrobiţi piedicile existente, scoateţi toate cătușele!. Apoi - şi asta este probabil esenţialul pentru Salvini, dar, de asemenea, şi ideea lui Di Maio - poporul italian își va ridica din nou capul sus. Bruxelles-ul, Berlinul și Parisul ar trebui să tremure. De fapt, cineva tremură deja în multe capitale ale Europei, dar nu din cauza puterii Italiei, ci din cauza slăbiciunii sale flagrante.

Orbán este o problemă pentru Europa, însă greutatea Ungariei este mică în comparație cu cea a Italiei, iar Ungaria nu este în zona euro. Italia, totuși, este deja. De aceea, problemele italiene ar putea fi o catastrofă pentru Europa.

Slăbiciunea Italiei nu se datorează Bruxelles-ului, Berlinului sau Parisului, așa cum susține guvernul de la Roma. Vina o poartă clasa politică italiană. În mod repetat, ea nu a reușit să reformeze țara. La sfârșitul Războiului Rece, a fost cu siguranță o șansă pentru un nou început, și anume, în 1992. A fost un an cu adevărat revoluționar. În acel moment, întregul sistem al partidelor corupte s-a prăbușit. Totul ar fi trebuit să înceapă din nou, totul ar fi putut fi mai bine. Dar nu s-a întâmplat așa. În 1994, Silvio Berlusconi a fost ales în funcția de prim-ministru. Acest lucru a fost urmat de aproape 20 de ani de stagnare - 20 de ani în care Italia a pierdut din ce în ce mai multă pondere. Terenul începea să se surpe.

Nu este o invenţie a lui Putin

Adevărul e că nu a existat o strategie europeană faţă de această Italie, extrem de centrală de altfel. Europenii au urmărit cum Italia alunecă, sperând însă că ea va funcționa cumva. Berlusconi a fost puţin întrerupt de Romano Prodi, a urmat din nou Berlusconi, după care au venit Mario Monti, Gianni Letta și Matteo Renzi - dar urmaşii lui Berlusconi nu au prea strălucit. Social- democratul Renzi a avut ocazia să schimbe ceva fundamental pentru prima dată începând din 1992. Alegătorii i-au acordat încrederea. În alegerile europene din 2014, Partidul Democrat a ajuns la un legendar 40%, dar Renzi a eșuat printr-o vanitate la fel de legendară. Fără Renzi, niciun Salvini și niciun Di Maio.

Deci, acum cei doi se pronunță la fel de ferm la Roma cum nimeni n-ar trebui s-o facă nici de-ar avea 20 de ani. Guvernul este ales de italieni, cu o majoritate clară. Acest lucru trebuie respectat. Și nu a căzut ca din cer. Nici Salvini şi nici Di Maio nu sunt o invenție a lui Putin. Acest guvern este numai şi numai italian. Și are o istorie în care UE nu joacă un rol prea strălucit. Dar există nişte limite atât pentru acest guvern, cât și pentru toți ceilalţi membri ai UE. Aşadar, ceva trebuie reţinut. Este timpul ca, fără niciun fel de aroganţă, să le explicaţi italienilor, cu toată prietenia, ce preţ vor avea de plătit dacă guvernul lor înaintează pe acest drum spre prăpastie.

Articol de Urlich Ladurner