Europa trebuie să ia partea Canadei - altfel își va pune în pericol propriile valori În răspunsul ei la cearta dintre Ottawa și Arabia Saudită, UE repetă greșeli pe care le-a mai făcut, scrie Financial Times, citat de Rador.
Arabia Saudită a reacționat rapid săptămâna trecută, atunci când ministrul de externe al Canadei, Chrystia Freeland, a cerut pe Twitter eliberarea lui Samar Badawi, o activistă saudită de frunte pentru drepturile femeilor. A renunțat la active, l-a expulzat pe ambasadorul canadian și le-a spus celor 10.000 de studenți saudiți din Canada să-și facă bagajele. Este vorba aici de un test privind dedicarea Occidentului față de apărarea activiștilor pentru drepturile omului din state semi-democratice și autoritare.
Dar, în loc să se plaseze de partea Canadei, Europa s-a delimitat de aliatul ei din NATO, și totodată de o țară care a încheiat recent un important tratat de liber schimb cu UE. Un purtător de cuvânt al șefei diplomației UE, Federica Mogherini, a declarat că Bruxelles-ul așteaptă acum clarificări de la autoritățile saudite în privința arestării dnei Badawi. Regatul Unit a declarat că Arabia Saudită și Canada îi sunt deopotrivă „parteneri apropiați” și a îndemnat la „reținere în cursul actualei situații”.
Regatul Unit și Arabia Saudită și-au stabilit recent o țintă de 90 de miliarde de dolari reprezentând acorduri comerciale și de investiții pentru următorul deceniu. Din Germania a venit tăcere. Berlinul își fripsese degetele anul trecut, atunci când ministrul de externe de la acea vreme, Sigmar Gabriel, a criticat „aventurismul” saudit în Liban și Yemen. De atunci, Daimler, Siemens, Deutsche Bank și alte companii germane au fost tratate cu indiferență de către Riad.
Așa cum a mai făcut-o și în cursul revoltelor arabe din 2011, UE pune interesele economice și stabilitatea mai presus de drepturile omului și statul de drept. Să luăm exemplul Iranului. UE e hotărâtă să salveze acordul nuclear renegat de dl Trump. Recenta lui decizie de a impune noi sancțiuni Teheranului i-a îngrozit pe europeni. Teama lor este aceea că adepții liniei dure din Iran vor prinde curaj și vor denunța acordul nuclear care a adus din nou pe agendă regimul de neproliferare.
Între timp, în Iran, crește opoziția față de corupția larg răspândită, proasta gestiune economică și abuzurile contra drepturilor omului. Stabilitatea regimului nu poate fi luată ca un dat. Însă UE a fost tăcută în privința corupției și violării drepturilor. Mai mult, liderii europeni au închis ochii la sprijinul acordat de Iran mișcărilor teroriste, la interferența lui în Siria și Yemen și la poziția lui cu privire la Israel.
Apărarea acordului nuclear este mai importantă pentru ei. Apoi mai este și Egiptul. UE s-a plasat de partea conducătorului egiptean Abdel Fattah al-Sisi. Și a făcut-o în ciuda faptului că el a întemnițat mii de jurnaliști, activiști, activiste pentru drepturile femeilor și alți dizidenți. Mai aproape de casă, UE ar putea fi mult mai activă în a sprijini activiștii și mișcările pentru drepturile omului din Rusia.
Sancțiunile sunt foarte bune, însă ele ar trebui să facă parte dintr-o strategie pe termen lung vizând viitoarele relații cu o Rusie post-Putin. În interiorul UE, dedicarea blocului față de valori este cu jumătate de măsură. În acest weekend zeci de mii de români au ieșit în stradă în capitala București pentru a protesta contra corupției și nepotismului care-și fac de cap. Societatea civilă și-ar dori un sprijin puternic din partea UE, însă blocul pare reticent să se ia la luptă cu acest flagel vechi de decenii, care a paralizat instituțiile statului român.
Același lucru poate fi afirmat și în privința Ungariei, unde ONG-urile sunt luate în colimator. UE a fost rușinos de ineficientă. Iar Partidul Popular European, grupul conservator din Parlamentul European, refuză să expulzeze din rândurile sale partidul de dreapta FIDESZ al premierului Viktor Orban, de teamă că astfel nu va mai fi cel mai mare grup din parlament după alegerile de anul viitor. Regimurile autoritare și liderii populiști din Europa își consolidează poziția din cauza lașității UE.
Pe de altă parte, activiștii care încă mai privesc Europa ca pe un gardian al valorilor și al bunului simț nu sunt singurii perdanți. UE însăși își pune în pericol tocmai acele principii pe baza cărora a fost clădită.
