Economia înfloreşte, un al doilea nominalizat pentru şefia Curţii Supreme aşteaptă să-şi înceapă treaba şi totuşi, preşedintele ăsta a hotărât să trateze aceste ştiri foarte bune prin ameninţări de felul acesteia:
Twitter: Aş dori "să închid" guvernul dacă democraţii nu ne acordă voturile pentru Securitatea Frontierei, care include şi Zidul! Trebuie să scap de Loterie (loteria vizelor, n. red.), de Catch&Release (un sistem care le oferă imigranţilor posibilitatea de a rămâne liberi până la audierile legate de situaţia lor, n. red.), etc. pentru ca, în sfârşit, să ajung la un sistem de imigraţie bazat pe MERIT! Avem nevoie ca în ţara noastră să intre nişte oameni grozavi!, potrivit Rador, care citează Washington Examiner.
Duminică, Trump a proferat pe Twitter o altă ameninţare cu închiderea. După cum a semnalat şi Trump la conferinţa de presă de luni, chiar dacă nu-i acordaţi fonduri pentru zid, el "nu ar avea nicio problemă să continue blocările". Totuşi, până marţi, Trump uitase toate aceste cuvinte dure. După cum a semnalat un oficial al administraţiei în "Wall Street Journal", banii pentru zid să fie lăsaţi deoparte deocamdată, pentru că lupta asta mai poate aştepta până după alegeri.
A fost cea mai proastă ripostă, nu numai pentru că i-a făcut pe comentatori să vocifereze, ci ;i pentru că ea era complet inutilă.
Trump a demonstrat doar cât de mult îşi apreciază el majorităţile din Congres. El a dat de înţeles că, dacă republicanii nu-i oferă un zid atâta vreme cât ei controlează ambele camere ale Congresului, de ce s-ar mai căzni el să-i ajute să-şi păstreze fotoliile?
Evident, sugestia e pe cât de mioapă, pe atât de inevitabilă. Sunt o mulţime de motive pentru care republicanii vor să stea cam degeba până după luna noiembrie, fie şi numai din cauză că disputele pe tema frontierei îi leagă pe republicani de mâini şi de picioare, oferindu-le în schimb democraţilor un subiect gras tocmai înanitea alegerilor parţiale. Dar adevăratul prejudiciu provocat de dramoleta blocărilor e de durată şi autoimpus.
Nu este prima oară când Trump a ameninţat să-i lase pe congresmeni în beznă dacă nu îi oferă ce vrea. În faţa unei mulţimi din Michigan, el spunea că se gândea la blocare încă din aprilie trecut, după care a repetat afirmaţia în luna august a anului trecut, în faţa altor mulţimi, de această dată, din Arizona. Niciuna dintre ameninţări nu a avut vreo consecinţă, cu excepţia faptului că lumea a putut înţelege mai bine un preşedinte care are prostul obicei de a striga "Vine lupul!" pe Twitter.
Până când Trump va ajunge să dea curs ameninţărilor, Congresul va continua să-l ignore. Deocamdată, preşedintele Camerei Reprezentanţilor, Paul Ryan, un republican din Wisconsin, şi liderul majorităţii din Senat, Mitch McConnell, un republican din Kentucky, sunt obişnuiţi cu acest obicei de rutină al preşedintelui: Trump ameninţă, ei negociază, iar Congresul face cum vrea. Asta devine un obicei.
Toată lumea începe să înţeleagă că, practic, Trump nu vrea să spună ceea ce scrie pe Twitter şi nu face ceea ce promite. Asta face ca negocierile pe tema zidului de la frontieră să fie şi mai dificile, iar Trump nu are pe cine să învinuiască, decât pe sine însuşi.
1
10
