Premierului Ungariei îi place să-și prezinte opiniile în România. Și face acest lucru la întâlnirile din timpul verii cu tinerii reprezentanți ai minorității ungare. De data aceasta, cel mai mare ecou l-au stârnit previziunile sale referitoare la alegerile de anul viitor pentru Parlamentul European, de la care va începe triumful forțelor neliberale în Uniune.
Aceste afirmații i-ar putea ofensa pe unii, iar pe unii să-i amuze. Pare însă destul de probabil ca programul anti-imigrație pentru care se bat acești iliberali, numiți de alții populiști, să fie preluat de partidele din curentul principal, din Olanda în Germania până în Austria.
Pe noi, în Polonia, cu ochii fixați pe Viktor Orban, ar trebui să ne îngrijoreze altceva. Premierul ungar s-a pronunțat pentru schimbarea ordinii în Europa. Această schimbare se reduce la două elemente care îngrijorează: a da Rusiei un rol special și subminarea granițelor. Prima ideea a anunțat-o clar, criticând “politica primitivă a sancțiunilor” împotriva Moscovei și oferind Kremlinului dreptul de a se amesteca în problemele Ucrainei.
A doua ideea a subliniat-o poetic cu încheierea singurătății de o sută de ani a ungurilor despărțiți de granițe în urma Tratatului de la Trianon.
Nimic de mirare că țările care au o minoritate ungară numeroasă, Slovacia și România, sunt împotriva oricărei autonomii și a recunoașterii de noi state; ele nici în ziua de astăzi nu se împacă cu independența Kosovo, recunoscută de majoritatea țărilor occidentale acum zece ani.
Deocamdată, cea mai amenințată este Ucraina. Guvernul lui Orban a cerut autonomie pentru minoritatea ungară de acolo deja în timp ce Kievul era ocupat cu separatiștii ruși în Donbas. L-am întrebat acum doi ani pe unul din miniștrii unguri mai importanți, Zoltan Balog, de ce Budapesta se alătură planului Kremlinului de descentralizare a Ucrainei? “Autonomia este o soluție europeană acceptată” – a răspuns nedescurajat. Din păcate, este în primul rând un mod de a provoca conflicte în această parte a Europei. Autonomia are tendința de a se transforma în separatism, ceea ce se poate vedea chiar și în partea cea mai liniștită a continentului – în Catalonia spaniolă.
Surprinzătoare pentru cineva care a luptat cu dominația Moscovei este atitudinea filorusă a lui Orban, care se vede și în altă chestiune importantă pentru Polonia – întărirea flancului estic al NATO. Ungaria nu a trimis soldații ei în batalioanele NATO, cu toate că a făcut acest lucru până și Italia filorusă. Pentru consolare putem spune că această țară soră a amintit de garanțiile de securitate, pe care UE împreună cu NATO ar trebui să le acorde Poloniei și statelor baltice.
În general însă, viziunea de securitate a Budapestei este diferită de cea a Varșoviei. Și acest lucru, din păcate, este mai important decât tot ce ne leagă, scrie Rzeczpospolita, citat de Rador.
