Donald Trump tocmai a trecut prin cea mai proastă săptămână a președinției sale, dar pentru Vladimir Putin a fost o săptămână nemaipomenită. Trump și-a petrecut săptămâna infirmându-și infirmările formulate de-a lungul călătoriei sale presărate cu gafe în Europa, unde a subminat NATO, a insultat premierul britanic în ajunul vizitei la Londra, a dovedit lipsă de respect față de regină și a ținut o ședință secretă cu Putin, urmată de o conferință de presă ce a suscitat condamnări din partea întregului spectru politic. Un foarte fericit președinte rus își savura victoria, care îi tot scăpase Rusiei printre degete vreme de mai bine de jumătate de secol, scrie Jerusalem Post, citat de Rador.
Barack Obama a început deplasarea atenției Americii dinspre Orientul Mijlociu spre Asia. Iar Trump - în ciuda obsesiei sale de a anula tot ce a făcut predecesorul lui - a dus-o la următorul nivel. La Helsinki e predat efectiv poziția de conducere a Americii în Orientul Mijlociu în mâinile lui Putin.
Premierul Benjamin Netanyahu a jucat aici un rol crucial. El împărtășește animozitatea profundă a lui Trump față de Obama și față de retorica acestuia privitoare la realizarea păcii, la terminarea ocupației, față de opoziția lui la expansiunea coloniilor și criticarea Israelului pentru îndepărtarea de democrația liberală și apropierea de apartheid.
Lui Trump, în ciuda retoricii sale grandioase despre încheierea acordului de pace al secolului, nu-i pasă cu adevărat de nimic din toate acestea, după cum a și demonstrat-o prin mutarea ambasadei SUA la Ierusalim, fără a-și fi pregătit în prealabil terenul politic cu palestinienii.
E drept, șansele unei păci israeliano-palestiniene sunt varză, în cel mai bun caz - cu actualele conduceri de la Ierusalim, Ramallah și Washington. Iar SUA nu mai sunt acum dependente de petrolul Orientului Mijlociu.
Putin a anunțat la Helsinki că el și Trump au ajuns la o înțelegere pentru a „aduce pacea în Înălțimile Golan și a aduce o relație mai pașnică între Siria și Israel și, totodată, de a asigura securitatea Statului Israel”.
Însă, aparent, acea înțelegere va rămâne un secret între autocrat și acel președinte care cel mai bine se înțelege cu conducătorii autoritari.
Trump i-a abandonat pe rebelii care luptă în Siria cu președintele Bashar al-Assad și va retrage cele vreo 2.000 de trupe americane care au mai rămas acolo, așa cum își dorea, în ciuda obiecțiilor celor mai înalți consilieri ai săi pe probleme militare și de spionaj. El a renunțat de asemenea și la cerința SUA cum că Assad trebuie să plece de la putere.
El și Netanyahu afirmă că vor ca Iranul și interpușii lui să părăsească Siria, dar Putin nu le va satisface această cerință și probabil nici nu este în măsură să o facă. Președintele rus se oferă să-i țină pe iranieni la 100 de kilometri depărtare de granița Israelului din zona Înălțimilor Golan și să continue să permită Israelului să folosească liber spațiul aerian pentru a ataca amenințări iraniene, atât timp cât nici un rus nu va fi atacat și cât regimul Assad nu va fi periclitat.
Dan Coats, directorul comunității naționale de informații, se îndoiește că Rusia „are voința ori capacitatea” de a-și onora angajamentele asumate față de Israel de a „implementa pe deplin și a contracara deciziile și influența iraniene”.
Israelul presează de o vreme militar Iranul, lovind baze de rachete și de drone, fabrici de armament și alte ținte amenințătoare. Netanyahu le-a spus rușilor că Israelul vrea de asemenea și dispariția acestor situri din Siria - întrucât armele cu rază lungă pot lovi statul evreu -, precum și sigilarea granițelor Siriei cu Libanul și Irakul pentru împiedicarea contrabandei cu arme.
Iranul a jucat un rol valoros pentru salvarea lui Assad, care nu obiectează la dorința Teheranului de a avea o prezență permanentă în Siria pentru a instrui luptători, a produce arme și a amenința Israelul.
Trump e fericit că a plecat de acolo și pare mulțumit să se limiteze la a lansa baraje retorice împotriva Iranului.
Mulți de la Washington compară ultima lui serie de amenințări pe Twitter la adresa Republicii Islamice cu războiul vorbelor purtat de el cu „omul-rachetă” nord-coreean, Kim Jong-un. Jurnalista Julia Ioffe a prezis că Trump va avea o întâlnire cu omologul lui iranian nu mai târziu de un an de acum încolo, după care el va „pretinde că a evitat un război cu Iranul”.
Diplomatul veteran Aaron David Miller a apreciat pe Twitter că tirada lui Trump „reflectă realitatea că SUA nu au nici o politică în privința Iranului”.
Putin obține să devină puterea străină dominantă în regiune, Assad își păstrează funcția, Iranul obține să rămână în Siria, Israelul primește sprijin rusesc pentru a institui zona-tampon, iar Trump obține plecatul acasă.
Renunțarea Americii la implicarea activă în Orientul Mijlociu a fost un obiectiv rusesc încă de la începutul Războiului Rece. Trump tocmai i-a înmânat lui Putin o victorie majoră.
Israelul va pune la încercare statornicia și toleranța rusească în privința loviturilor sale împotriva Siriei și Iranului, de la Iran ne putem aștepta să pună la încercare determinarea Israelului, iar SUA vor privi de departe, stând pe bară.
Netanyahu a contribuit și el la încheierea acestei înțelegeri. A zburat la Moscova pentru a o discuta cu Putin - el a avut mai multe întâlniri la Moscova decât a avut la Washington, întrucât a sesizat deplasarea centrului de putere -, după care i-a telefonat lui Trump, înainte ca președintele să-și părăsească terenul de golf din Scoția pentru a merge la Helsinki.
Președintele i-a confirmat lui Bibi la telefon că e de acord cu înțelegerea și apoi lui Putin la întrevederea lor privată, precum și ulterior, la conferința comună de presă, a scris The Washington Post.
Un important element al acordului la care și-a adus contribuția și Netanyahu, conform presei israeliene, a fost acceptarea tacită de către Trump a anexării Crimeii de către Rusia și a prezenței acesteia în estul Ucrainei. Un alt articol afirmă că Israelul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite l-au presat pe Trump să se ofere să anuleze sancțiunile contra Rusiei în schimbul scoaterii Iranului din Siria.
E posibil să nu aflăm niciodată ce înțelegeri s-au încheiat cu adevărat la întâlnirea de două ore între patru ochi de la Helsinki, întrucât ambii președinți sunt cunoscuți pentru lipsa lor de sinceritate și nici un martor nu a fost prezent. Au început deja să se scurgă în presă versiuni contradictorii. Va fi o chestiune de genul cuvântul unuia contra cuvântului celuilalt sau, mai degrabă, minciuna unuia contra minciunii celuilalt.
Un articol de pe site-ul rusesc Tsagrad.tv a înfățișat întâlnirea ca pe o mare victorie pentru Putin. „Prin sosirea sa la Helsinki, Trump a recunoscut de facto repatrierea Crimeii către Rusia.” Directorul general al Consiliului Rus al Afacerilor Internaționale, Andrei Kortunov, a afirmat că Trump ar vrea să-l transforme pe Putin într-un partener de seamă, însă conducătorul rus îl vede pe președintele american ca pe „o investiție politică îndoielnică” ce nu merită asumarea riscurilor legate de concesii politice în privința unor chestiuni cruciale de politică externă, conform Memri, un serviciu de traduceri de încredere.
Un alt analist rus a apreciat că întâlnirea a fost o înfrângere pentru SUA, deoarece a servit la „provocarea unei schisme” în rândul „elitelor conducătoare americane”, și că Trump a părut „modest” și „timid” alături de Putin. E posibil ca aceasta să fi fost unica ocazie în care Trump a fost calificat drept modest.
În vreme ce Trump se fudulea ce mare om de stat și negociator este el, iar Bibi se împăuna despre cum a manipulat două super-puteri, Putin a șoptit discret „spasibo” („mulțumesc”).
The Jerusalem Post (preluare Rador.)
