Pentru prima dată în istoria Turciei, am trecut într-un aşa-numit "sistem de conducere prezidenţială". Într-un prim pas, preşedintele şi-a numit adjunctul şi miniştrii. Spre deosebire de sistemul american, în noul sistem din Turcia numirile nu sunt supuse verificării şi aprobării Parlamentului. De fapt, spunem "miniştri" dar nu există un consiliu precum cel intitulat "Consiliul de Miniştri" din vechiul sistem parlamentar, potrivit Hurriyet, citat de Rador.
Miniştrii nu se bucură de statutul de membru într-un astfel de consiliu. De aceea, în sistemul executiv prezidenţial se preferă termenul de "secretar" celui de "ministru".
Un preşedinte puternic
Pentru numirea unor responsabili de rang înalt, în sistemul parlamentar era nevoie de "o decizie trilaterală", adică de semnătura ministrului, a premierului şi a preşedintelui. Acum preşedintele va putea numi doar prin semnătura sa peste 500 de birocraţi.
Faptul că nu este nevoie de controlul şi aprobarea Parlamentului pentru numiri îl face pe preşedintele turc mai puternic decât cel american. După cum spunea unul dintre artizanii sistemului, prof. Mustafa Şentop, "Din postura de preşedinte al propriului său partid, şeful statului poate da o serie de directive legate de politicile de legiferare". (25 iunie) Aceasta duce la noţiunea de partid disciplinat.
În America nu este vorba nici de disciplină de partid, nici de preşedinte general. Senatorii şi reprezentanţii sunt stabiliţi prin alegeri, preşedintele nu are niciun rol, nu se pune problema de dat directive. La noi, preşedintele este tot atât de puternic în procesul legislativ pe cât este în cel legislativ, prin numirile la Consiliul Judecătorilor şi Procurorilor.
Ordonanţe prezidenţiale
În sistemul parlamentar, "consiliul de miniştri" putea emite "ordonanţe" cu caracter administrativ care putea fi contestate la Curtea Supremă.
În noul sistem, nu există "consiliul de miniştri", preşedintele poate emite ordonanţe atât în chestiuni administrative cât şi pe teme care pot fi reglementate prin lege. Ordonanţele pot fi contestate la Curtea Constituţională. Se vede că ordonanţa prezidenţială va fi aproape la fel de puternică precum "legea" emisă de Parlament. Preşedintele nu poate emite însă ordonanţe pe tema drepturilor fundamentale.
Dacă Constituţia spune pentru o anumită temă că "se reglementează prin lege", atunci preşedintele nu poate da ordonanţă. Dacă ordonanţa prezidenţială se contrazice cu legile, acestea din urmă rămân valabile. Enumerând competenţele de reglementare ale preşedintelui, trebuie să amintim şi această prevedere aplicată prin referendum Constituţiei: "Înfiinţarea şi desfiinţarea ministerelor, atribuţiile şi competenţele lor, structura lor organizaţională la centru şi în teritoriu sunt reglementate prin ordonanţă prezidenţială". Desigur, acesta este cel mai important aspect.
Competenţele Parlamentului
Este clar că va fi eliminată competenţa Parlamentului privind procedura moţiunii de cenzură, deoarece nu Parlamentul formează pe viitor Guvernul, ci preşedintele. În noul sistem, ca mecanisme de control, sun prevăzute doar modalităţi precum "solicitarea părerii Parlamentului, discuţii generale, anchetarea parlamentarilor şi întrebări scrise".
Interpelările scrise pot fi adresate miniştrilor doar prin intermediul vicepreşedinţilor. La capitolele "solicitarea părerii Parlamentului" şi "discuţiile generale", iniţiativele pot fi uşor respinse de către majoritate, am văzut acest lucru şi în sistemul parlamentar. În ceea ce priveşte anchetarea parlamentarilor, este nevoie de recomandarea a 301 deputaţi. Pentru aprobarea anchetării este nevoie de 360 de voturi iar pentru decizia de trimitere în judecată este nevoie ca 400 de parlamentari să îşi dea votul.
Ceea ce este imposibil. Şi în alte democraţii ale lumii este un drum la fel de greu. Şi în America sunt în vigoare aceleaşi procente. Însă în America, Senatul are competenţe extinde se control şi verificare, în afară de anchetare. La noi, Parlamentului nu i-au fost delegate atâtea atribuţii. În centrul noului sistem se află "preşedintele puternic". Speranţa mea este că această gamă largă de atribuţii ale preşedintelui să aducă ţării noastre, aşa cum a spus domnul Erdoğan, "mai multă libertate, mai multă democraţie, mai multă prosperitate" şi să fie benefică ţării noastre.
1
1
