Italia ar face bine să renunţe la moneda unică, o mişcare riscantă, dar care ar aduce avantaje "clare, liniare şi considerabile", sugerează câştigătorul Premiului Nobel pentru Economie, Joseph Stiglitz care, într-o lungă analiză realizată în cotidianul paneuropean "Politico.eu" prezentată de "Europa Today", enumeră avantajele Italiei în urma abandonării Eurozona, potrivit Rador, care citează Today.it.
Pornind de la consideraţia că Salvini şi Di Maio fac bine când cer o reformare puternică a Europei, omul de ştiinţă american arată că Bruxelles a introdus, în schimb, "restricţii puternice asupra datoriilor şi deficitului", care reprezintă obstacole ulterioare pentru redresarea economică.
"Se ştie ce trebuie făcut, dar problema este şovăirea Germaniei care împiedică orice schimbare", susţine Stiglitz.
Omul de ştiinţă arată exemplul Greciei lui Alexis Tsipras, pe care economistul îl defineşte "timid şi inexpert", şi care ar fi trebuit să renunţe la diferitele planuri de salvare şi să iasă din moneda unică, dar nu a avut curajul să o facă, iar "rezultatul a fost stagnarea", cu PIB-ul ţării care din 2015 "s-a prăbuşit cu 25% de la nivelul său pre-criză", iar de atunci "abia s-a mişcat".
"Roma nu trebuie să facă aceeaşi greşeală. În lipsa reformelor semnificative, beneficiile pentru Italia de a renunţa la euro sunt clare, liniare şi considerabile", consideră economistul american.
"Un schimb mai mic ar permite Italiei să exporte mai mult. Consumatorii ar înlocui mărfurile importate cu cele italiene. Turiştii ar vedea ţara drept o destinaţie şi mai atrăgătoare", iar toate acestea "vor stimula cererea şi vor creşte veniturile" şi, în acest fel, "creşterea economică ar fi mai mare şi rata ridicată a şomajului în Italia (care este la 11,2%, cu 33,1% în rândul tinerilor) ar scădea", afirmă Stiglitz.
Evident, câştigătorul Premiului Nobel pentru Economie ştie foarte bine că ar exista dificultăţi de înfruntat în urma unei alegeri de acest gen, explicând că adevărata provocare ar fi "să renunţe la Zona Euro, minimizând costurile economice şi politice".
Vezi și analizele din Politico.eu care răspund argumentației lui Stiglitz:
18
3
