Germania de centru rezistă. Angela Merkel, cancelarul ei, rămâne să continue lupta. Marea coaliţie dintre Uniunea sa Creştin-Democrată (CDU), de centru-dreapta, Uniunea Creştin-Socială (CSU), şi ea înclinată spre dreapta, şi Partidul Social Democrat (SPD), de centru-stânga, a supravieţuit primei sale crize apărute după ce alegerile neclare de anul trecut le-au făcut să încheie o alianţă, potrivit Financial Times, citat de Rador.

Angela Merkel si Horst SeehoferFoto: Agerpres/EPA

Din unele puncte de vedere, ultimele zile ale gestionării crizei - atât de acasă, cât şi de la summitul UE de săptămâna trecută - au fost caracteristice lui Merkel. Spre deosebire de alţii ca ea, Merkel a dorit întotdeauna să cântărească pierderile pe termen scurt în avantajul unor câştiguri pe termen lung. De-asta a şi supravieţuit 12 ani în funcţia de cancelar. Totuşi, atât pentru Germania, cât şi pentru lumea occidentală în general, se întrevăd mai multe ameninţări. Incapabilă să găsească o strategie potrivită nenumăratelor ameninţări cărora trebuie să le facă faţă şi să-şi susţină totodată principiile, dna cancelar se uită la farul tot mai pâlpâind al ordinii postbelice, chiar dacă, tactic, e încă în stare să le depăşească.

Disputele pe tema migraţiei, dintre a sa CDU şi partenerii bavarezi cu care se află de 70 de ani în coaliţie, au scos în evidenţă slăbiciunea poziţiei sale. Horst Seehofer, ministrul ei de interne din partea CSU, doreşte ca azilanţii să fie respinşi de la frontierele Germaniei - o decizie care ar periclita acordul Schengen care elimină controlul frontierelor interne europene. Din dorinţa de a-i ocoli demisia, dna Merkel a fost de acord să impună controale mai dure la frontiera austriacă şi să înfiinţeze centre de tranzit pentru azilanţii ajunşi acolo.

Este vorba despre nişte concesii pe care, din motive întemeiate, dna cancelar nu le-ar fi făcut până nu demult. Ea a fost şi insultată în public de adversarul său bavarez pe această temă. Până la urmă, ea trebuie încă să scrâşnească din dinţi şi să-l păstreze.

Poziţia sa în cadrul UE a primit şi ea o lovitură. Acordul convenit în guvern pe tema migraţiei îl cam subminează pe cel cu care a venit de la Bruxelles, săptămâna trecută. Acesta era superficial şi lipsit de soluţii eficiente la problemele importante. Dar cel puţin a câştigat câte ceva din partea altor state membre din UE şi a recunoscut necesitatea unor tratative dacă fluxul migranţilor, inclusiv repercusiunile politice implicate, ar trebui să fie mai bine gestionat de toată lumea.

Scandalul provocat de dl Seehofer pe această temă este legat mai mult de politica "parohială" decât de numărul migranţilor care ajung de fapt în Germania. Acest număr a scăzut mult comparativ cu nivelul crizei din 2015. Dar el are de înfruntat propriile probleme în alegerile regionale din octombrie, probleme venite din partea Alternativei pentru Germania, un partid de extremă-dreaptă împotriva imigraţiei, drept care şi-a orientat şi el partidul mai spre dreapta.

S-ar putea ca acordul de luni să fie suficient pentru a ţine guvernul de coaliţie laolaltă până când CSU va fi depăşit pericolul regional. După cum s-ar putea şi ca bavarezii "să fi simţit miros de sânge" şi astfel criza să se agraveze. Oricum, eventuala implozie a guvernului german e un semnal îngrijorător al dezavantajelor întâmpinate de centrişti în faţa reînvierii populismului. Nu trebuie să te uiţi prea departe în Europa ca să-ţi dai seama în ce direcţie ar putea merge curentul.

Acţiunile unilaterale pe tema migraţiei ale unor state din UE - în cazul de faţă, Germania - sunt contraproductive. Ele riscă să provoace un efect de domino. Guvernul austriac promite deja să reacţioneze în acest sens la frontiera italiană. La rândul său, asta va încuraja noul guvern populist de la Roma fie să îi mâne pe migranţi peste frontieră, fie să continue să îi blocheze la intrarea în porturile italiene. Iar asta va împinge problema şi mai departe, spre Spania sau spre fundul Mediteranei, unde atâtea mii de migranţi s-au înecat deja.

Instinctele dnei Merkel sunt mai liberale şi mai europene. Dar pentru oameni ca ea, vremurile de azi sunt înşelătoare. Şi îi este cu atât mai greu să rămână pe această poziţie. (Opinie Financial Times, preluare Rador. )