Alegătorii îşi vor alege preşedintele duminica aceasta, într-un moment al deziluziei faţă de corupţia, sărăcia şi violenţele scăpate de sub control.
Cum stau lucrurile şi ce este în joc?
A doua economie a Americii Latine se prezintă la urne duminică, pentru a-şi alege viitorul preşedinte şi un nou congres, într-un moment al deziluziilor ample faţă de corupţia, sărăcia şi violenţa scăpate de sub control, care au făcut cel puţin 200.000 de morţi din 2007 încoace.
Favoritul în cursa electorală, un politician de stânga de 64 de ani pe nume Andrés Manuel López Obrador, susţine că victoria lui covârşitoare larg anticipată va reprezenta a patra schimbare epocală din istoria mexicană, după independenţa din 1821, războiul reformei din 1857-1860 şi revoluţia mexicană din 1910.
"Pare un vis, dar noi ne aflam la numai câteva zile de realizarea transformării Mexicului", le-a spus López Obrador - sau Amlo, cum îi spun mulţi - susţinătorilor care fluturau steaguri la un recent miting din oraşul satelit decrepit Ecatepec.
Duşmanii lui Amlo prezintă un tablou diferit, zugrăvindu-l ca pe un alergic la democraţie, un demagog în stilul lui Hugo Chavez care va transforma într-adevăr Mexicul - distrugându-i economia.
Dar mulţi din politicienii de stânga din Mexic nu sunt convinşi că Amlo va fi într-adevăr un radicalist când va ajunge la putere, iar analiştii spun că ar putea fi comparat mai adecvat cu fostul preşedinte al Braziliei, Luis Inacio Lula da Silva, care a supervizat o perioadă de creştere economică combătând în acelaşi timp inegalitatea.
Cine sunt ceilalţi candidaţi la preşedinţie?
Dominaţia substanţială a lui Amlo în sondaje este de aşa natură că adversarii lui par deseori irelevanţi.
Poate singurul capabil să-i strice petrecerea duminică este Ricardo Anaya, un avocat de 39 de ani ras pe cap din partea Partidului Acţiunea Naţională (Pan) descris de analişti ca un amestec curios între un fanatic yoga şi un agent politic violent.
Într-un recent interviu pentru Guardian, unul din şefii campaniei lui Anaya, Jorge Castañeda, l-a calificat drept un candidat "tânăr, dinamic, inteligent, prompt (şi) foarte bine instruit", cu o viziune a viitorului care contrastează cu ceea ce el a numit naţionalismul nostalgic al lui Amlo.
Totuşi, alegătorii par nesiguri. În ultimele săptămâni, campania coaliţiei stânga-dreapta a lui Anaya pare a se fi blocat pe fondul acuzaţiilor de corupţie pe care el le neagă şi întrebărilor despre presupusa sa înclinaţie machiavelică.
În urma lui Anaya se află Jose Antonio Meade, funcţionar public de carieră care candidează din partea acum foarte detestatului Partid Instituţional Revoluţionar, PRI din care face parte şi actualul preşedinte, la fel de nepopular, Enrique Peña Nieto. Nici eforturile lui Meade de a se prezenta drept un om plăcut tuturor nu i-au impresionat pe alegători.
În fine, mai este şi Jaime "El Bronco" Rodriguez, fost guvernator excentric care candidează ca independent şi se laudă cu sprijinul a numai 3% din alegători, conform ultimelor sondaje. Principala sa contribuţie la cursa prezidenţială a fost angajamentul incendiar de a combate corupţia prin tăierea mâinilor infractorilor.
Care sunt principalele teme ale alegerilor?
Unii analişti au pus avansul lui Amlo pe seama încercărilor lui Donald Trump de a-i intimida pe liderii Mexicului în privinţa imigraţiei şi comerţului. Conform acestei versiuni, alegătorii mexicani sunt decişi să opteze pentru un lider cu mână forte, capabil să răspundă la hărţuiala lui Trump.
Amlo a făcut unele sugestii că ar putea adopta o poziţie intransigentă faţă de preşedintele SUA, inclusiv prin publicarea unei cărţi cu titlul "O nouă speranţă pentru Mexic: A spune nu corupţiei, violenţei şi zidului lui Trump sau în spaniolă 'Oye Trump' (Ascultă, Trump!)". Săptămâna trecută, el a denunţat politica lui Trump de separare a familiilor ca fiind "arogantă, rasistă şi inumană".
Dar scrutinul de anul acesta se referă în mult mai mare măsură la probleme interne, decât la politica externă: în primul rând, corupţia şi criminalitatea endemice care i-au adus pe cei 88 de milioane de alegători din Mexic într-o stare de furie şi frică.
În mai, în Mexic au fost comise aproape 2.900 de omucideri, aceasta fiind cea mai violentă lună din ultimele două decenii. Mai mult de 120 de candidaţi politici au fost ucişi de la începutul campaniei pentru alegerile din weekendul acesta, în septembrie anul trecut. Între timp, ţara este zguduită de o succesiune de scandaluri de corupţie, între cel al lui Javier Duarte, guvernator din partea PRI care a dispărut cu un elicopter guvernamental în 2016 după ce a fost acuzat de corupţie şi a cărui soţie s-a dovedit recent că trăia în lux în exil într-unul din cele mai snoabe cartiere din Londra.
În timpul campaniei, Amlo a vorbit despre hotărârea lui de a pune capăt vărsării de sânge şi hoţiei care au devenit endemice în timpul mandatului PRI şi Pan, singurele partide care au deţinut preşedinţia Mexicului de la tranziţia sa la democraţie în 2000. "Acesta nu este vreun scrutin vetust", a spus el la mitingul Ecatepec. "Este un vot pentru ca lucrurile să rămână cam la fel sau să aibă loc o schimbare autentică... Este vorba de aprobarea sau respingerea schimbării".
Alan Riding, autorul unei cărţi despre politica şi societatea mexicană intitulată "Vecini îndepărtaţi: un portret al mexicanilor", a calificat succesul lui Amlo drept "un produs al deziluziei totale" faţă de elita conducătoare a Mexicului. "PRI şi Pan au avut şansa lor şi au ratat, iar şi iar".
Deci cine este omul care pregăteşte acest seism?
Amlo s-a născut în localitatea Tepetitan de pe malul râului Tabasco, în noiembrie 1953, fiind primul din şapte copii. A devenit politician activ la sfârşitul anilor 1970, lucrând cu populaţiile indigene locale, şi ulterior s-a mutat în capitala Mexicului unde a fost ales primar în 2000.
Prietenii şi susţinătorii îl descriu pe Amlo ca fiind un entuziast al baseball-ului căruia îi place taco şi un mare cititor care este mai fericit când are o carte în mâini sau când se bucură de natură, decât când socializează. "Este un bărbat monastic", spune Azucena Cisneros, candidat al partidului lui Amlo din statul Mexico. "De o disciplină minunată, dar monastic. El nu are viaţă socială". Este totodată prieten cu Jeremy Corbyn şi cu soţia sa mexicană, Laura Alvarez.
Şi ce fel de preşedinte s-ar putea dovedi a fi Amlo?
Criticii îl consideră pe Amlo drept un Chavez în stil mexican sau chiar un Trump mexican. Unii detractori l-au acuzat chiar că pozează într-un "mesia tropical".
Dar mulţi experţi cred că o comparaţie mai justă, deşi tot imperfectă, ar fi cu fostul preşedinte al Braziliei, Luiz Inacio Lula da Silva, cândva un agitator sindicalist care a fost ales la a patra încercare, în 2002. Temerile stârnite de posibilitatea alegerii lui Lula au provocat instabilitatea burselor şi i-au făcut pe investitori să asude. Dar el a condus două mandate ca un centrist pragmatic, fiindu-i atribuit meritul reducerii sărăciei într-una din societăţile cele mai inechitabile din lume.
Asemenea lui Lula, Amlo şi-a temperat discursul în această a treia candidatură a sa la preşedinţie (a candidat fără a reuşi în 2006 şi 2012) şi s-a angajat să conducă pentru săraci. "Vom avea grijă de toată lumea. Îi vom asculta pe toţi. Îi vom respecta pe toţi", a spus el mulţimilor adunate la Ecatepec, unde trăiesc aproape 790.000 din cei 53 de milioane de mexicani aflaţi sub nivelul sărăciei. "Dar le vor acorda întâietate celor umili. Pentru bunăstarea tuturor, săracii vor fi pe primul loc".
de Tom Phillips din Mexico City, The Guardian (preluare Rador)
0
0
