Franța a obținut ceea ce dorea. Dacă marți, 26 iunie, la Luxemburg, Uniunea Europeană s-a angajat să deschidă un proces oficial de aderare a Albaniei și a fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, acest lucru nu se va întâmpla înaintea alegerilor europene din mai, 2019. Și nu înainte ca cele două țări să fi înregistrat progrese în lupta lor împotriva criminalității și a corupției, precum și în privinţa îmbunătățirii sistemelor lor judiciare, potrivit Le Monde, citat de Rador.

Proteste fata de acordul dintre Grecia si MacedoniaFoto: Captura YouTube

"Am ales o cale realistă, deoarece, în multe ţări, problemele legate de extindere sunt delicate", a declarat Frans Timmermans, prim-vicepreședinte al Comisiei Europene. Decizia oficială de a deschide negocierile se va baza pe o evaluare a Comisiei și pe decizia unanimă a celor 27 de ţări la sfârșitul anului 2019, cu ocazia unei conferințe interguvernamentale, când Regatul Unit va fi părăsit deja Uniunea. Numai atunci s-ar putea deschide negocierile pe cele treizeci și cinci de capitole ale acquis-ului comunitar - sistemul care conține drepturile și obligațiile statelor membre.

Pentru Paris, în orice caz, nu există nicio îndoială că acest subiect al extinderii, foarte controversat în Franța, îl va face pe președintele Emmanuel Macron să-şi piardă din popularitate.

Olanda, unde opinia publică este ostilă oricărei extinderi - în special faţă de Turcia - a sprijinit poziția franceză. De unde şi climatul foarte tensionat în care a avut loc reuniunea miniștrilor afacerilor europene și "nașterea dificilă" a unui consens, potrivit spuselor ministrului german Michael Roth. Ministrul luxemburghez Jean Asselborn a făcut pe mediatorul pentru a evita apariţia unor noi disebsiuni europene și nişte negocieri care ameninţau să dureze zece ore.

"Trebuie să ne asumăm responsabilitățile. Cred că ar fi o greșeală politică să nu luați astăzi o decizie clară", a declarat dl Asselborn, subliniind că un semnal negativ al Uniunii ar putea pune în pericol recentul acord "istoric" dintre Skopje și Atena. Macedonia, considerată cea mai avansată pe calea aderării, va trebui să aprobe printr-un referendum acest acord încheiat la jumătatea lunii iunie pentru a schimba actualul nume al țării în "Republica Macedoniei de Nord". Rezultatul acestei consultări rămâne nesigur, dată fiind opoziția taberei naționaliste. Dar, dacă guvernul macedonean nu reușește să aprobe modificarea constituțională, "invitația NATO va fi anulată, iar negocierile cu UE nu vor avansa" , a avertizat premierul grec Alexis Tsipras.

Rămâne întrebarea ridicată de Franța și Olanda: simpla aluzie la o posibilă undă verde pentru noi aderări, care ar crea o Europă cu douăzeci și nouă de membri, nu riscă să alimenteze şi mai mult un discurs populist? În Franța, în orice caz, dreapta a fost până acum ostilă față de orice extindere, iar întreaga dezbatere pe tema detaşării forţei de muncă a arătat că opinia publică nu a digerat complet extinderile din 2007 (Bulgaria și România ) și mai ales din 2004, când zece țări (printre care Polonia și Ungaria) s-au alăturat în bloc Uniunii Europene. În opinia multora, aceste valuri, prost pregătite, au spoorit multe dintre dificultățile cu care se confruntă în prezent Uniunea.

De câțiva ani, Parisul a rezistat tentativelor de extindere, considerând că, într-o formaţie de 28, Europa este deja în mare măsură neguvernabilă. De asemenea, dl Macron a solicitat o reformă a Comisiei, sugerând că numărul comisarilor săi (câte unul pe țară) ar trebui redus. "Voi apăra o viitoare extindere doar atunci când va avea loc o aprofundare și o îmbunătățire a Europei noastre", afirmase președintele în aprilie, la Strasbourg. Ideea unei reduceri a numărului de comisari a fost ulterior reluată de cancelarul Merkel și apare chiar și în declarația lui Meseberg, care a încheiat ședința între liderii celor două țări, marți, 19 iunie, în Germania.

"Trebuie să recunoaștem că Albania și Macedonia au făcut eforturi uriaşe. Solicit Franței și Olandei să dea dovadă de bunăvoință (...) . Stabilitatea, pacea și democrația în Balcanii de Vest sunt o problemă crucială pentru noi toți", a insistat ministrul german al afacerilor europene înainte de întâlnirea din Luxemburg. Berlinul, la fel ca multe alte capitale, pledează în faavoarea procesului de aderare, considerându-l un factor stabilizator pentru o regiune care a rămas fragilă după războaiele din fosta Iugoslavie din anii '90. De altfel, este vorba despre o regiune supusă unor influențe contradictorii din partea Rusiei, din partea statelor din Golf, a Arabiei Saudite și a Turciei.

Acesta din urmă ar trebui, de asemenea, să se manifeste în curând: în februarie, președintele Recep Tayyip Erdoğan, reales duminică, a confirmat că a cerut "o aderare deplină" la Europa. Probabil că el nu va saluta acest nou semnal dat Balcanilor, deoarece procesul de aderare a Serbiei și Muntenegrului continuă - el a fost deschis în 2012 - iar acum le este oferită o "perspectivă" albanezilor și macedonenilor, în timp ce Europa îi propune ţării sale, în cel mai bun caz, un "parteneriat" sau o "cooperare", potrivit Le Monde.