Recenta introducere de tarife de către administraţia americană la produsele din oţel şi aluminiu a readus în atenţie o dezbatere aprinsă despre protecţionism şi viitorul globalizării. Mai întâi îndreptate în principal către China, scutirile tarifare destinate aliaţilor - UE, Mexic şi Canada - au fost ridicate acum. Aceasta înseamnă că va exista o taxă vamală de 25% pentru oţelul european şi o taxă de 10% pentru aluminiul european, care sunt exportate în SUA. Liderii UE sunt în mod clar furioşi pe această decizie. UE contestă oficial tarifele la tribunalul comercial al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Între timp, liderii Germaniei, Franţei, Marii Britanii şi Italiei îl vor lua probabil la rost pe preşedintele american în această problemă, la următorul summit G7. Există în mod clar un element politic în joc, dar aici subliniez costurile economice - şi posibilele beneficii - pentru UE, atâta timp cât lucrurile nu escaladează, potrivit Rador, care citează The Conversation.
În conformitate cu teoria comerţului internaţional standard, atunci când o economie mare, cum ar fi SUA, introduce un tarif (care este, în principiu, un impozit pe import) asupra unui produs, preţul produsului va creşte în SUA şi va scădea în altă parte. Astfel, oţelul şi aluminiu vor deveni mai scumpe în SUA şi mai puţin costisitoare la nivel global. Motivul din spatele acestui lucru este că tariful va face importul de oţel şi aluminiu în SUA mai scump - deoarece aprovizionarea din surse externe cu aceste produse în SUA este redusă. Exporturile din ţările din întreaga lume care se îndreptau spre SUA acum trebuiesc redirecţionate către alte ţări. În consecinţă, aprovizionarea la nivel mondial (în afara SUA) cu oţelul şi aluminiu va creşte şi astfel preţul său pe pieţele mondiale va scădea.
Câştigători şi perdanţi
Aceste mişcări de preţuri vor provoca mai multe efecte în diferite ţări din întreaga lume. Asupra celor 28 de ţări ale UE, în ansamblu, efectul net al tarifelor SUA asupra ţărilor UE va fi negativ şi vor exista două tipuri de efecte generale - directe şi indirecte. Efectul direct în UE va fi negativ pentru producătorii de aluminiu şi oţel şi pentru lucrătorii lor, deoarece exporturile lor către SUA vor fi îngreunate. Poziţia producătorilor de aluminiu şi oţel din UE ar putea să se deterioreze în continuare, deoarece SUA a introdus deja tarife pentru aceste bunuri pentru alte ţări, cum ar fi China, iar producătorii din aceste ţări încearcă deja să redirecţioneze exporturile lor dinspre SUA către UE. Dar importanţa exporturilor de oţel şi aluminiu din UE este destul de mică - aproximativ 1,23% şi 0,43% din totalul exporturilor UE către SUA. Efectul indirect asupra ţărilor UE va fi pozitiv pentru firmele care utilizează intensiv oţel şi aluminiu - în special în industria prelucrătoare şi, de asemenea, în construcţii.
Acest lucru se datorează faptului că preţul scăzut la oţel şi aluminiu din afara SUA va reduce costurile şi ar putea fi transmis consumatorilor sub formă de preţuri mai mici. Exact cât de mare va fi acest efect pozitiv, în realitate, depinde de numeroşi factori - dimensiunea pieţei americane de oţel şi aluminiu, condiţiile exacte de piaţă ale acestor bunuri la nivel global, elasticitatea cererii şi ofertei şi posibilele fluctuaţii ale cursului de schimb. Efectul negativ asupra producătorilor de oţel şi aluminiu din UE nu va fi distribuit uniform între ţări.
Cei cu expunere mai mare la exporturile în SUA vor fi afectaţi mai mult. Cei mai mari exportatori de aluminiu din UE sunt Germania, cu o cotă de 29% din totalul exporturilor UE către SUA, urmată de Franţa (15%), Italia (12%), Austria (9%) şi Regatul Unit (7%). Pentru oţel, cei mai mari exportatori din UE sunt SUA, cu o cotă de 23% din exporturile blocului, urmate de Regatul Unit, Suedia, Olanda şi Italia, care au o cotă de export de 11%. O altă dimensiune a problemei din perspectiva ţărilor UE este importanţa exporturilor către SUA la nivel naţional. Luxemburgul, de exemplu, exportă oţel în SUA şi aceasta reprezintă o parte semnificativă a exporturilor totale către SUA, între 15% şi 31% în perioada 2000-17.
Prin urmare, Luxemburgul ar putea fi afectat în mod disproporţionat de tarife. În mod similar, pentru Grecia şi România, oţelul a reprezentat mai mult de 10% din totalul exporturilor sale către SUA în 2015. Astfel, deşi aceste niveluri ale exporturilor către SUA par scăzute în comparaţie cu alte ţări ale UE, ele prezintă o importanţă economică la nivel naţional. Prin urmare, aceste ţări vor întâmpina unele dintre cele mai grave efecte ale tarifelor din SUA.
Riscuri de escaladare
Cel mai îngrijorător aspect al deciziei lui Trump de a introduce tarife este retorica care a fost folosită de unii oficiali ai UE şi ai SUA în ceea ce priveşte un "război comercial". Se aşteaptă cumva că UE, împreună cu Mexicul şi Canada, să se răzbune cu propriile măsuri protecţioniste împotriva produselor din SUA. Această escaladare va înrăutăţi situaţia pentru toată lumea în cele din urmă. Statele Unite au analizat, de asemenea, posibilitatea introducerii mai multor tarife asupra autoturismeleor şi camioanelor importate. Acesta este un sector mult mai important şi mai mare în ceea ce priveşte valoarea şi ponderea exporturilor UE.
Apoi, există riscul ca diferite ţări din UE să poată impune politici protecţioniste în încercarea de a câştiga popularitate în rândul electoratului. În prezent, tarifele la oţel şi aluminiu introduse de SUA nu reprezintă o ameninţare la adresa economiei globale, chiar dacă acestea reprezintă în mod clar o evoluţie negativă în relaţiile internaţionale. Dar adoptarea unei retorici protecţioniste de către alte economii majore şi, chiar mai rău, punerea în aplicare a unor astfel de politici ar putea fi foarte dăunătoare comerţului şi prosperităţii la nivel mondial.
articol The Conversation - (preluare Rador)
