"Fudge" înseamnă în engleză 'caramel moale'. Dar în sens figurat, cuvântul trimite la sensul de subterfugiu, portiţă de scăpare. Discret, Theresa May a acoperit Brexit-ul cu un strat de "fudge": ea intenţionează de acum o amânare pentru 2023, cu alte cuvinte la calendele greceşti, a unui divorţ de Uniunea Europeană (IE) care ameninţă nici mai mult nici mai puţin guvernul ei cu explozia, economia britanică cu recesiunea şi Irlanda de Nord cu revenirea la violenţă sau cu reunificarea, potrivit Rador, care citeaza Le Monde.
După ce a negociat cu Bruxelles-ul o "perioadă de tranziţie" care va menţine de facto ţara în piaţa unică până pe 31 decembrie 2020, premierul britanic a făcut ca pe tăcute guvernul ei să accepte o nouă amânare cu trei ani. Niciun comunicat şi niciun comentariu oficial: Theresa May pare să fi profitat de euforia produsă de căsătoria prinţului Harry cu Meghan Markle, pe 19 mai, pentru a-i face pe miniştrii ei să înghită această nouă amânare.
Şefa guvernului pare de acum că se ghidează după un imperativ absolut: să evite ca Brexit-ul să provoace desprinderea Irlandei de Nord, altfel spus să evite dezmembrarea regatului. La aproape doi ani după referendumul care a decis Brexit, în iunie 2016, dna May tot n-a decis ce fel de relaţie vamală doreşte cu UE. Guvernul ei este divizat între partizanii rămânerii într-o uniune vamală şi o aliniere legislativă cu Europa şi avocaţii unei rupturi totale care ar face posibilă negocierea, independent, a unor acorduri de liber-schimb pe care ei le prezintă drept mirifice.
La începutul lui mai, ea a încercat zadarnic să-i adune pe miniştrii din cele două tabere într-un compromis. Ea însăşi susţine o formulă alambicată de "parteneriat vamal" în care Regatul Unit ar percepe taxe vamale în contul UE, dar ar plăti un rabat când bunurile rămân pe pământ britanic. /.../
