Dacă, până la urmă, întâlnirea la nivel înalt de pe 12 iunie dintre liderii Coreii de Nord şi Statelor Unite va avea totuşi loc, preşedintele Trump va simţi că stilul său deloc ortodox în gestionarea problemelor din lume va fi fost răzbunat, potrivit The Times, citat de Rador.
Săptămâna trecută, experţii în diplomaţie şi politicienii s-au arătat amuzaţi, răutăcioşi şi îngrijoraţi atunci când dl Trump şi-a contramandat întâlnirea cu Kim Jong-un prevăzută în Singapore.
El a făcut asta printr-o scrisoare în care îşi exprima dezamăgirea ("această şansă ratată reprezintă un moment cu adevărat trist din istorie"), îşi acuza omologul de o "furie constantă şi de ostilitate vădită" şi vorbea despre capacitatea nucleară "masivă şi puternică" a Americii.
Demersul dlui Trump ilustra o maximă exprimată în cartea sa din 1987, "Arta negocierii", care spunea că un negociator vajnic trebuie "să ştie când să părăsească masa negocierilor".
Cu mult timp înainte de a deveni preşedinte, dl Trump credea că experienţa sa de negociator în afaceri îl făcea să reprezinte mai bine interesele Americii pe glob decât o făceau strategii în materie de politică externă din acea vreme. În anii '80, el pretindea că ar fi putut să încheie un tratat nuclear cu sovieticii. În 1987, el a cumpărat câte o pagină de publicitate în trei ziare, atacând Administraţia Reagan sub titlul "Nu există vreo problemă în politica externă de apărare a Americii pe care ceva mai multă 'şiră a spinării' să nu o rezolve".
Totuşi, dată fiind improvizaţia arătată de el în domeniu, preşedintele Reagan rămâne un model. Deşi motivele exacte ale încetării Războiului Rece rămân încă în discuţie, relaţiile dlui Reagan cu Mihail Gorbaciov au fost esenţiale. Dl Trump pare să creadă că este capabil de o performanţă similară în privinţa relaţiilor sale cu dl Kim.
În anul 1987, un jurnalist de la "New York Times" scria maliţios că "ideea ca (dlui Trump) să i se permită vreodată să fie lăsat singur într-o cameră ca să negocieze în numele Statelor Unite, lăsând la o parte eventualul succes în privinţa dezarmării lumii, pare să fie amuzamentul unui tânăr optimist, suficient şi naiv care nu a pierdut niciodată nimic din tot ce a încercat". Şi totuşi, la 71 de ani, s-ar putea ca el să aibă această ocazie, potrivit The Times, citat de Rador.
