Spre deosebire de Trump, care nu are nici un fel de relaţii cu Iranul şi are relaţii dificile cu Turcia, Putin este acum crucial pentru Siria, scrie Jerusalem Post.
Fostul ambasador al SUA în Rusia, Michael McFaul, s-a întâlnit cu preşedintele rus Vladimir Putin în 1991. "Pe atunci, dacă mi-aţi fi cerut să fac o listă cu 5.000 de ruşi care ar fi avut şanse să-i succeadă preşedintelui Rusiei, el (Putin) nu ar fi ajuns pe lista aceea". Acum, bărbatul pe care americanii l-au nesocotit este crucial pentru a determina reţinerea Iranului în Siria şi pentru a nu permite agravarea confruntărilor din noaptea de miercuri spre joi. Forţele israeliene au lovit 30 de ţinte din Siria după ce Iranul şi aliaţii săi din Siria au lansat 20 de rachete spre Înălţimile Golan. Acum, rolul Moscovei este tot mai central pentru ceea ce se va întâmpla în continuare. De ce? Pentru că Rusia a investit din greu în supravieţuirea regimului sirian şi speră ca în Siria să fie stabilitate, citează Rador.
Vizita făcută de premierul israelian Benjamin Netanyahu la Moscova pentru a participa la festivităţile de Ziua Victoriei are loc pe fondul rolului crucial pe care Rusia îl joacă după retragerea Washingtonului din acordul cu Iranul. Netanyahu şi-a planificat deplasarea la Moscova în timp ce Trump lua decizia privind retragerea din acord şi nu era absolut clar că discursul lui Trump avea să fie ţinut cu o seară înainte de vizita lui.
Totuşi, problema Iranului a atârnat mereu de relaţiile Israel-Rusia, în ultimii ani. Rusia a urmărit cu succes mai multe piste în Siria, în această privinţă.
Putin are relaţii calde cu Netanyahu şi Moscova consideră că raidurile aeriene ale Israelului în Siria se înscriu în divergenţele cu Ierusalimul. Rusia, aliat crucial al preşedintelui sirian Bashar Assad, şi-a sporit rolul în Siria în 2015. Criticile Moscovei la adresa atacurilor aeriene lansate de Israel, care erau o raritate în perioada 2015-2017, au luat amploare.
Rusia urmăreşte şi o a doua pistă în Siria, în cadrul convorbirilor de pace de la Astana, alături de Iran şi Turcia, discutând modalităţile de "de-escaladare" a conflictului sirian. Putin, preşedintele iranian Hassan Rouhani şi preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan s-au întâlnit în aprilie anul acesta şi în noiembrie 2017 pentru a vorbi despre Siria. Putin a stabilit de asemenea un acord de încetare a focului în sudul Siriei, în iulie 2017, cu SUA şi Iordania.
Spre deosebire de Trump, care nu are nici un fel de relaţii cu Iranul şi are relaţii dificile cu Turcia, Putin este acum crucial în Siria. Principalul interes al Moscovei este ceea ce ea numeşte "stabilitatea" în Siria. Aceasta înseamnă în esenţă să nu intre în noi conflicte cu SUA şi partenerii lor din estul Siriei, din Iordania şi cu rebelii sirieni din sud sau cu Turcia şi rebelii din nord. Înseamnă de asemenea ca Iranul şi Israelul să nu se angajeze în război în Siria.
Un conflict între Israel şi Iran în Siria este rezultatul cel mai probabil al oricăror tensiuni între Ierusalim şi Teheran. Aceste tensiuni au existat înainte ca Trump să se retragă din acord şi vor continua şi după.
În următoarele 180 de zile, Iranul va urmări cum Washingtonul decide sancţiunile pe care le va reinstitui. Economia iraniană are deja dificultăţi şi rialul iranian a ajuns la niveluri minime record. Iranul va privi cu prudenţă orice război real cu Israelul. Dar Iranul a avertizat cu represalii pentru atacurile aeriene lansate de Israel în Siria.
Aici, Moscova poate juca un rol constructiv deoarece vorbeşte deopotrivă cu Ierusalimul şi cu Teheranul. Noi nu cunoaştem substanţa celor spuse de Netanyahu şi Putin despre asta, dar este limpede că Ierusalimul ştie că Rusia este crucială pentru calmarea situaţiei în nord. Rusia este crucială şi din cauza sistemelor ei de apărare aeriană din Siria. Spre deosebire de obiectivele administraţiei Trump în Siria, care depind de rămânerea sau plecarea de aici, cele ale Rusiei sunt clare.
Mai puţin clar este cum poate influenţa Rusia rolul Iranului în Siria. Media ruse de limba engleză, Russia Today şi Sputnik, evidenţiază tensiunile existente în Siria şi conferă credibilitate relatărilor presei de stat siriene, că Israelul a iniţiat lovituri aeriene asupra Siriei în 8 mai. În plus, Russia Today are un articol al unui comentator care spune că "lobby-ul (din Israel) dă tonul în politica de retragere a lui Trump privind Iranul". Poate că acestea nu sunt indicii ale viziunii globale a Moscovei, dar constituie cu siguranţă un element al acesteia, scrie Jerusalem Post.
