Propunerea noului buget al Uniunii este pentru Polonia proastă și va fi încă și mai proastă. Și numai parțial putem învinui de acest lucru circumstanțele externe. Comisia Europeană a prezentat proiectul noului buget al UE pe anii 2021-2027. Reprezentanții statelor membre cu rang de ambasadori au avut deja o discuție preliminară pe această temă. După cum relatează unul din participanții la întâlnire, „toți au fost uimiți că Polonia este mulțumită”, scrieRzeczpospolita, citată deRador.
Este într-adevăr uimitor faptul că te poți bucura că Polonia pierde multe miliarde de euro. Motivele sunt două: sau guvernul în general nu înțelege acest lucru, sau a decis să stea liniștit, pentru că în această clipă are alte priorități. Mai concret, o singură prioritate – încheierea procedurii privind statul de drept. Și nu vrea să supere Comisia.
Proiectul de buget este prost, întrucât prevede tăieri însemnate în domeniile cele mai importante pentru Polonia: politica de coeziune și agricultura. În fiecare zi se constată că tăierile sunt mai profunde decât a anunțat Comisia în 2 mai. Mai întâi a fost vorba de 7% și respectiv 5%, apoi s-a constatat că tăierile minime și cheltuielile reale în ambele categorii scad la 8-10%. Iar acum experții Parlamentului European calculează că trebuie să vorbim mai degrabă de o reducere reală la coeziune de 12%, iar subvențiile directe pentru agricultori se vor reduce până la 20%! În cursul negocierilor poate fi și mai rău.
Dacă agricultorii au aliați puternici, ca Franța, Germania și Italia, coeziunea poate deveni o victimă ușoară a altor tăieri, necesare pentru a mulțumi contribuabilii neto ai Uniunii, adică principalele țări din Nord. Polonia ar trebui să țipe tare că acesta este un scandal, dar în loc să țipe consideră că proiectul este un punct bun de a intra în discuții. Credibilitatea ei a fost atât de zdruncinată, încât sunt puțini cei care vor dori să încheie cu ea alianțe bugetare.
Politicienii polonezi sugerează că tăierile sunt inevitabile, deoarece Marea Britanie iese din UE și trebuie umplută într-un fel gaura în venituri. Totodată apar noi obiective, ca apărarea, securitatea, migrația și cercetările științifice, care trebuie finanțate din casieria comună. Numai că toate acestea nu sunt deloc atât de logice. Este adevărat, după Brexit unele economisiri sunt necesare. Dar de ce noile scopuri trebuie finanțate în dauna politicii de coeziune? De ce UE trebuie să cheltuiască mai mult cu cercetările științifice și mai puțin pentru astuparea prăpastiei dintre Bulgaria și Luxemburg (cazuri la extremități)?
De ce sectorul de apărare al Uniunii trebuie finanțat din casieria comună, sector care este neeficient și beneficiază deja de acum de protejarea sub formă de excepție de la principiile ajutorului public și realizarea cerințelor pieței interne? De ce migrația, care cu siguranță are nevoie de mijloace suplimentare, trebuie să devină parte a politicii de coeziune? Obiectivul acesteia din urmă este convergența regiunilor, și nu rezolvarea unor probleme sociale alese în bogatele regiuni germane, unde ajung în primul rând refugiații.
În fine, de ce Comisia vrea să lege fondurile de la Uniune de respectarea statului de drept în noul mecanism, proiectat în mod foarte politic? Toate acestea nu au justificare economică și socială, pentru că politica de coeziune realizată cu înțelepciune în versiunea sa originală, pe care Bruxelles-ul încearcă acum să o demoleze, este marele succes al Uniunii. De exemplu Polonia, sau mai devreme Irlanda sau – în ciuda problemelor diferite – Spania și Portugalia.
De altfel, Comisia Europeană nu spune în niciun moment că politica de coeziune este greșită și de aceea trebuie luați banii. Arată doar îngrădirile și obiectivele noi. Poate face acest lucru, pentru că cel puțin în ultimii doi ani Kaczynski și Orban au ridiculizat noțiunea de solidaritate, întorcând în mod arogant spatele la problemele migrației în sudul și vestul Europei. În plus, au desconsiderat de nenumărate ori principiul statului de drept, iar Orban tratează și acum fondurile de la Uniune ca fonduri private, repartizându-le firmelor familiei sale și prietenilor.
Acesta este motivul pentru care Polonia va găsi greu aliați în lupta pentru revenirea politicii de coeziune la locul ei demn în bugetul Uniunii. Vor fi bineînțeles întâlniri, scrisori comune, consfătuiri ale clubului prietenilor politicii de coeziune, dar toate acestea vor avea o credibilitate mult mai mică decât ar fi putut avea fără evenimentele amintite din ultimii mai bine de doi ani.
Pentru mulți parteneri ai Poloniei în UE, o Polonie slăbită este foarte convenabilă. Nimeni formal nu ne pedepsește, dar banii pentru noi vor fi mai puțini. Și pentru alții mai mulți. Polonia este cel mai mare beneficiar neto al bugetului Uniunii și cel mai mare încasator de bani al politicii de coeziune. Orice reducere pentru noi, polonezii, înseamnă profit pentru alții.
articol Rzeczpospolita (preluare Rador)
