În vreme ce Emmanuel Macron a făcut campanie de centru pentru a şi-i apropia pe cei dezamăgiţi din ambele părţi, acum duce o guvernare de dreapta cu riscul de a-şi renega unele promisiuni electorale. Lui Emmanuel Macron îi place să repete că duce politica pentru care a fost ales pe 7 mai 2017. "Nu trădez pe nimeni, fac ce am spus", afirmă el regulat pentru a-şi justifica acţiunea, potrivit analizei France 24, citată de Rador.
De un an, fostul ministru al economiei al lui François Hollande înmulţeşte, într-adevăr, proiectele: legea moralităţii în viaţa publică, reforma codului muncii prin ordonanţe, legea securităţii interne, reforma intrării la universitate, legea azilului şi imigraţiei, reforma SNCF, reforma instituţională, reforma asigurărilor de şomaj, reforma pregătirii profesionale...
Lista dosarelor deja lucrate sau pe punctul de a fi abordate îţi dă ameţeli. Dar mai ales, în momentul unui prim bilanţ al acţiunii sale de la sosirea la Palatul Élysée, este greu să nu constaţi că, spre deosebire de discursul centrist din timpul campaniei, balanţa înclină acum serios spre dreapta.
Mai întâi, prioritatea care a fost dată economiei şi celor "din frunte", "aceşti bărbaţi şi femei care se reunesc pentru că au talente" care pot, potrivit şefului statului, să-i tragă în sus pe toţi francezii. Numindu-i pe Édouard Philippe la Matignon (Guvern) şi pe Bruno Le Maire şi Gérald Darmanin la Bercy (Ministerul Economiei şi Finanţelor), trei personalităţi politice provenite din partidul Les Républicains (LR), Emmanuel Macron a făcut o alegere: să-şi asume reforme economice de inspiraţie liberală. Alegând să se ocupe într-un prim moment de aspectul "flexibilitate" a politicii sale reformând Codul Muncii, la numai câteva luni după preluarea funcţiei, mai curând decât de cel al "securităţii" (reforma asigurărilor de şomaj, reforma pregătirii profesionale, reforma învăţării), preşedintele Republicii şi-a identificat cu claritate priorităţile.
Aceeaşi constatare cu prima lege de finanţare a mandatului de cinci ani. Aceasta a suprimat de la 1 ianuarie impozitul pe avere şi a pus în loc o "flat tax" de 30 % pe veniturile din capital, scăzând astfel considerabil impozitarea celor bogaţi. În acelaşi timp, măsurile fiscale favorabile claselor mijlocii şi populare au fost înşirate pe mai multe luni pentru scăderea cotizaţiilor salariale şi chiar pe mai mulţi ani în ce priveşte taxa pe locuinţă.
Atunci, este Emmanuel Macron, aşa cum afirmă opozanţii săi, "preşedintele celor bogaţi"? El se apără amintind tocmai că aspectul "securitate" al reformelor sale este prevăzut pentru 2018 şi că dublarea claselor CP (clase pregătitoare) în cartierele prioritare ale oraşului este o măsură în favoarea celor mai vulnerabili. Dar aceste câteva măsuri par foarte palide în comparaţie cu acumularea de gesturi pentru faimoşii "din frunte", care par să ocupe constant gândurile preşedintelui. Ultimul anunţ: într-un interviu publicat pe 1 mai de revista Forbes, Emmanuel Macron afirmă de astă dată că doreşte să suprime din 2019 "exit tax", un impozit creat în 2011 pentru a lupta contra tentaţiei de evaziune fiscală a întreprinzătorilor francezi. Şi aici, şeful statului nu face ce a spus, de vreme ce această măsură nu figura în programul lui.
Când Emmanuel Macron îşi uită 'piciorul stâng'
În schimb, privind alte dosare care figurau în lista sa de propuneri, preşedintele Macron îşi permite câteva renunţări. Pe starea de urgenţă, de exemplu, candidatul spunea că vrea s-o încheie. "Nu putem trăi în permanenţă într-un regim de excepţie. Trebuie deci să revenim la dreptul obişnuit, aşa cum a fost el întărit de legiuitor [...]. Avem tot aparatul legislativ care permite să se răspundă, în timp, la situaţia noastră", scria el în cartea sa "Révolution", publicată la sfârşitul lui 2016. Un an mai târziu, starea de urgenţă a luat într-adevăr sfârşit, dar legea privind securitatea internă şi lupta contra terorismului promulgată pe 30 octombrie a transpus în dreptul comun mai multe din dispoziţiile sale, în special în materie de arest la domiciliu, percheziţie şi controlul persoanelor.
Recenta lege a azilului şi imigraţiei a arătat şi ea un mare decalaj între discursul de campanie şi deciziile luate o dată ajuns la putere. În vreme ce Emmanuel Macron clama, întruna, în 2017, că Angela Merkel a salvat onoarea Europei primind mulţi migranţi în Germania, textul votat pe 23 aprilie în Adunarea Naţională a suscitat controverse. Agenţii Oficiului francez de protecţie a refugiaţilor şi apatrizilor (Ofpra), cei ai Curţii naţionale pentru dreptul de azil, asociaţiile umanitare şi Apărătorul drepturilor, Jacques Toubon, îi reproşează, în special, că înăspreşte condiţiile de acces la azil şi că are drept obiectiv principal să faciliteze expulzarea persoanelor respinse sau a celor care nu au permis de şedere. Textul este o trădare faţă de promisiunea de echilibru între "omenie şi fermitate" făcută de Emmanuel Macron.
Securitate şi imigraţie: aceste două tematici au în comun că figurează printre principalele îngrijorări ale electoratului de dreapta. Şi dacă adăugăm numirea în postul de ministru al Educaţiei naţionale a lui Jean-Michel Blanquer, care nu încetează să critice "pedagogiile" asociate cu stânga, accentul pus pe restabilirea ordinii în cadrul evacuării de la Notre-Dame-des-Landes, intransigenţa guvernului fată de mişcările sociale în desfăşurare (grevele contra reformei SNCF, evacuarea universităţilor ocupate) şi discursul rostit de preşedinte pe 9 aprilie în faţa Conferinţei episcopilor din Franţa în cursul căruia el şi-a exprimat regretul că "legătura între Biserică şi stat s-a stricat", numărul de semnale trimise dreptei este mult mai mare decât cele destinate stângii.
Electoratul de dreapta, satisfăcut de preşedintele Macron
Se pune acum problema de a şti dacă Emmanuel Macron intenţionează să-şi întărească 'piciorul stâng' până la sfârşitul mandatului. Ocupând de un an terenul dreptei, îşi continuă acţiunea de dezintegrare a peisajului politic începută în campania prezidenţială şi îl obligă pe Laurent Wauquiez, şeful LR, să se ducă spre dreapta dreptei sale. Dar făcând curte electoratului conservator, şeful statului îşi asumă riscul să se rupă de alegătorii săi din 2017, proveniţi în esenţă de la stânga şi din centru.
Un sondaj IPSOS pentru LE MONDE, publicat pe 6 aprilie, a arătat, de altfel, că într-un an, percepţia pe care o au francezii despre 'La République en marche' s-a schimbat: dacă nu erau decât 33% în 2017 cei care clasau la dreapta partidul creat de Emmanuel Macron, acum sunt 50%.
Poate şi mai semnificativ, un studiu al Kantar Sofres-OnePoint, publicat de LE FIGARO pe 3 mai, arată că simpatizanţii partidului Les Républicains sunt de acum majoritar mulţumiţi (53% dintre participanţii la sondaj) de preşedintele Republicii.
"Marele proiect social" promis pentru 2018 de Emmanuel Macron în urările sale de Anul Nou adresate francezilor pe 31 decembrie 2017 va permite oare să se reechilibreze acţiunea sa? În următoarele săptămâni sunt aşteptate anunţurile privind politicile oraşului şi în domeniul sănătăţii. O ocazie pentru şeful statului de a se resitua la centru sau, dimpotrivă, de a se înscrie durabil la dreapta.
analiză France 24(preluare Rador)
