Potrivit datelor Centrului pentru studierea opiniei publice din întraga Rusie (VȚIOM), ratingul încrederii acordate președintelui Vladimir Putin după alegerile din 18 martie a început să scadă. Înainte de scrutin acesta reprezenta 55,3%, iar la mijlocul lunii aprilie era deja de 48,4%. Cauzele scăderii ratingului sunt, în general, clare: noua spirală a conflictului cu Occidentul, evenimentele de la Kemerovo, ”scandalul gunoiului”, potrivit Nezavisimaia Gazeta, citata de Rador.
Și directorul VȚIOM, Valeri Fiodorov, și liderul unei alte organizații sociologice - este vorba de ”Levada Țentr”, Lev Gudkov, consideră că oscilațiile ratingului în intervalul 3-4% sunt normale. Cu alte cuvinte, actualul rating al încrederii în Putin a revenit la indicatorii săi medii obișnuiți. Ratingul crește înainte de alegeri, când puterea încerca să-i mobilizeze pe alegători. După ce scrutinul a luat sfârșit și s-a anunțat rezultatul, cetățenii își pierd interesul pentru politică și politicieni.
Atrage atenție asupra sa faptul că scăderea ratingului lui Putin nu este însoțită de creșterea încrederii în alți politicieni, mai ales din opoziție. Aceștia ori sunt insuficient de cunoscuți, ori nu sunt considerați o alternativă sau nu sunt considerați defel ca făcând parte din sistem. Cu alte cuvinte, în Rusia nu funcționează logica obișnuită a vieții politice: dacă puterea pierde ”bile albe” pe fondul unor catastrofe sau a unor dificultăți social-economice, opozanții ei au șansa să adune aceste ”bile albe” – pe care ei, de regulă, le folosesc. Dacă e să dăm crezare VȚIOM, Putin a pierdut aproximativ 7%, dar Ghennadi Ziuganov, Pavel Grudinin, Vladimir Jirinovski, Ksenia Sobceak și Aleksei Navalnîi nu au câștigat nimic de pe urma acestui lucru.
După alegeri, politica în țară de fapt ”se întrerupe”, acest lucru afectându-i pe toți: cetățeni, autorități, opoziție. Adversarii elitei aflate la putere teoretic pot folosi fluctuațiile ratingului lui Putn în timpul campaniilor electorale. Într-o oarecare măsură acesta și este motivul pentru care puterea nu le prea permite să ia parte la alegeri celor mai severi critici ai săi. Totodată, puterea reușește foarte adesea să controleze agenda electorală, să pună în mișcare toate mijloacele accesibile pentru a crea imaginea corectă a candidatului său. Din acest motiv opoziția nici nu are ce voturi să adune. Puterea pur și simplu nu pierde ”bile albe” înainte de scrutin, ratingul ei are exclusiv fluctuații pozitive.
Lipsa unei opoziții puternice pe care societatea ar considera-o o instituție demnă de încredere poate fi considerată ca o victorie a elitei aflate la putere. Totuși acest lucru mai degrabă dăunează decât este în folosul stabilității sistemului politic. Sociologii susțin că actualele oscilații ale ratingului lui Putin sunt previzibile și firești. Ce se întâmplă însă dacă ele se dovedesc anormale? Tragedia de la Kemerovo, de exemplu, puțin probabil că cineva ar fi putut să o prezică. Nici reacția publică la astfel de evenimente nu este pe de-a-ntregul previzibilă. La putere se află persoane care au de-a face cu oameni, și nu un computer super –exact, care numără cifre.
Cu alte cuvinte, în cazul unei crize reale a încrederii acordate puterii, criză care s-ar exprima într-o scădere bruscă și vertiginoasă a ratingului, este puțin probabil ca opoziția discreditată să înceapă să strângă ”bile albe”. În acest lucru și constă dezechilibrul real al sistemului, actuala ”răsturnare a bărcii”. Elita aflată la putere și-a luat măsuri de siguranță pentru ca administrarea țării să nu treacă în mâinile convenționalului liberal Ivanov și a lui Petrov . Ea însă nu s-a asigurat ca puterea să le revină radicalilor autentici, care în perioada de criză sunt scoși la suprafață de valul iritării publice.
Actualii oponenți pot fi înfrânți pe teren politic. Dar victoria puterii nu trebuie să aibă ca rezultat distrugerea constituțională a opoziției. Sistemul este echilibrat atunci când adversarului i se permite să adune ”bile albe” politice.
0
0
