Un neurocercetător analizează dacă implementarea unei funcții care mimează receptorii de serotonină, un neurotransmițător care joacă un rol important în capacitatea creierului de a se adapta la situații nefamiliare, în tehnologiile de inteligență artificială, care imită în mare parte rețelele neuronale umane, ar putea fi în același timp un lucru bun dar și unul rău, scrie Motherboard.
Pe măsură ce sistemele de inteligență artificială devin din ce în ce mai sofisticate, ne-am obișnuit să auzim despre cum acestea au acaparat domenii de muncă umane. Inteligența artificială poate, în momentul de față, învinge un om la Go, jocul originar din China, redacta titluri de tip clickbait și scenarii de film, alege obiective din imagini oferite de drone, și conduce mașini.
În lumina avansurilor tehnologice din ce în ce mai rapide, Zachary Mainen, neurocercetător la Champalimaud Foundation, ridică următoarea întrebare: "Dacă un calculator va fi capabil în cele din urmă să gândească precum un om, va avea acesta aceleași probleme de sănătate mintală?".
Pentru moment, fiecare dintre aceste sisteme este compartimentat și optimizat pentru o singură sarcină-spre exemplu, sistemul de inteligență artificială care redactează titluri de tip clickbait nu poate totodată conduce și o mașină. Însă tehnologia va avansa astfel încât aceste sisteme vor fuziona într-un sistem central ce va putea duce la bun sfârșit o varietate de sarcini la fel de bine ca un om.
0
2
