Mobilitatea în regiunea Ciprului este, prin natura lucrurilor, în creştere, la fel şi tensiunea, în principal din cauza provocărilor generate de Turcia. De la întâlnirea liderilor Rusiei, Turciei şi Iranului trebuie să preluăm mesajul pe care conducerile acestor trei ţări încearcă să ni-l transmită. Şi anume că trecem la următorul stadiu de apropiere între aceste ţări - puteri regionale ambiţioase ce doresc să schimbe jocul geopolitic în Orientul Apropiat şi Mijlociu, potrivit Rador.
Aşadar, avem o puternică axă cu trei parteneri, faţă de formatul tetralateral la care participă Cipru (este vorba de tetralaterala Cipru, Grecia, Israel şi Egipt n.trad.), în care se pregăteşte să intre şi Iordania, format care, desigur, se bucură şi de sprijinul SUA. Un sprijin practic, care se vede şi din retragerea trupelor de la Incirlik şi aducerea lor în Grecia, în principal, şi în România, parţial.
Este evident că cei trei aliaţi, deja foarte apropiaţi, au în multe cazuri interese care se bat cap în cap, dar acest lucru s-a schimbat prin natura evoluţiilor. Scopul de bază al acestei alianţe trilaterale este, tocmai pentru că interesele unei ţări se opun în unele situaţii intereselor altei ţări, să se găsească un element comun, o linie de mijloc pentru a servi unor interese diferite. Acest lucru este impus, de altfel, şi de politica internaţională, de normele internaţionale care spun clar că nu există prieteni, există aliaţi care nu sunt nimic mai mult decât purtători ai intereselor noastre.
Acum, interesul fundamental al celor trei este reducerea influenţei occidentale în mediul geopolitic mai larg, în principal, a influenţei Statelor Unite şi din acest motiv Israelul se transformă într-un sac de box, în timp ce creşte presiunea turcă asupra Ciprului şi Greciei, care sunt acum aliaţi ai Israelului. În acest puzzle trebuie să includem şi NATO, care lasă deschisă chiar şi eventualitatea ieşirii Turciei din alianţă.
Sigur, nu e ceva ce s-a spus oficial, dar în cercurile diplomatice se discută intens. Turcia este un membru puternic al alianţei, printre cei foarte puţini care au o armată pregătită mereu de acţiune, aşa cum şi Grecia are. Însă NATO nu se poate concepe fără SUA, iar în acest moment Turcia are rolul de cal troian al Rusiei în interiorul NATO. Germania şi SUA s-au retras sau se retrag din bazele turceşti ale NATO.
Ceea ce pare a plănui alianţa este coordonarea celorlalţi membri astfel încât să oblige Turcia ca, sub forma pretenţiilor, să se retragă.
