Viktor Orban, unul dintre cei mai controversați lideri din Europa, este cotat favorit duminică pentru un al treilea mandat de premier și pentru consolidarea în Ungaria a unui regim „iliberal” care a transformat profund această țară, scrie AFP. Cum a reușit însă Orban, un fost opozant al regimului comunist, să aducă Ungaria pe calea unui populism cu accente naționaliste?
Revenit la putere în 2010, Orban a lansat o „contra-revoluție” care a pus în lumină fracturile dintre estul și vestul Europei.
Dar acum acest discurs „iliberal” nu mai este izolat, într-un context de avans al mișcărilor populiste pe ansamblul întregului continent.
Admirat de mișcările populiste europene, dar criticat dur de cei care îl acuză de derive autoritare, premierul, care nu și ascuns admirația pentru Vladimir Putin, vizează acest al treilea mandat pentru a face „ireversibile”, potrivit cuvintelor sale, schimbările impuse după revenirea sa la putere.
Partidul său conservator, Fidesz, este creditat cu un avans de 20 până la 30 de puncte în sondaje.
Dar opoziția păstrează speranța unei capitalizări pe fondul oboselii unei părți a electoratului față de criticile virulente ale lui Viktor Orban împotriva miliardarului Georges Soros și a „amenințării” migratorii, obsesiile campaniei sale electorale.
Sondajele arată că o ușoară majoritate din cele opt milioane de votanți dorește o schimbare a guvernului și că au fost lansate numeroase apeluri la uniune împotriva Fidesz.
"Există furie în atmosferă și un pericol pentru Orban dacă oamenii care au renunțat la fenomenul politic în ultimii ani vor vota masiv”, arată Andras Biro-Nagy, analist la Policy Solutions.
Metamorfoza unui disident
Partidul Fidesz al lui Viktor Orban s-a născut în 1988 ca o mișcare progresistă orientată spre noile generații și care apăra democrația parlamentară.
Constatând la finele anilor 90 că zona de stânga era deja ocupată dar cea de dreapta ușor de cucerit, Viktor Orban și-a transformat progresiv partidul.
Câștigător în alegerile din 1998, prim ministru la 35 de ani, Orban pierde la limită scrutinul din 2002 și acuză că alegerile i-a fost furate de socialiști - foștii comuniști, împotriva cărora dezvoltă o retorică agresivă.
În paralel, observă politologul Jacques Rupnik, specialist în Europa centrală, liderul are intuiția să se adreseze „celeilalte Ungarii”, cea rămasă în afara tranziției spre economia de piață și cea sensibilă la traumatismele istoriei naționale, precum Tratatul de la Trianon din 1920. Pentru ei, a dezvoltat un discurs care pleda în favoarea unui stat puternic și a unei națiuni protectoare.
"Contra-revoluția"
Această retorică încărcată de patriotism găsește un teren fertil deoarece finalul anului 2000 înseamnă "epuizarea ciclului liberal” început după 1989 în spațiul post-comunist, scrie Jacques Rupnik.
Acest ciclu a permis Estului „o triplă tranziție, spre economia de piață, democrație și integrarea în UE". Dar aceste borne sunt puse în discuție una după cealaltă: criza financiară din 2008, atacurile teroriste, criza migratorie și Brexit.
În fața acestor deziluzii, Ungaria, urmată de Polonia, predică pentru o „contra-revoluție” culturală: guvern democratic ales dar restricții la anumite drepturi (justiție, media, ONG), libertăți economice și sociale (refuzul multiculturalismului), în numele apărării națiunii și a majorității suverane.
Panica demografică
Valul migrator din anul 2015 a arătat că Europa de Este vede „valorile cosmopolite care se află la baza UE drept o amenințare în condițiile în care pentru numeroși cetățeni din Vest aceste valori se află în centrul identității europene”, scrie Ivan Krastev, în lucrarea sa recentă "Destinul Europei".
Pentru politologul bulgar, criza refugiaților și chestiunea repartizării lor în Europa a exacerbat fractura Est/Vest. Dar, în loc să condamne țări precum Ungaria, Slovacia sau Cehia, care refuză să primească migranți, acesta face apel la înțelegere: după decenii de izolare în blocul comunist, aceste societăți nu s-au confruntat decât recent cu imigrația, pe care o percept ca un pericol față de identitatea lor.
Deoarece identitatea rămâne construită în estul Europei pe o viziune etno-culturală a națiunii, omogenă lingvistic și religios, spune acest. Afectată de o natalitate în bernă, Europa centrală se confruntă cu teama de propria sa dispariție și de disoluția valorilor.
Ungaria, care a trecut sub pragul simbolic de 10 milioane de locuitori, a pierdut 850.000 de locuitori în 35 de ani.
Respingerea elitelor liberale, repliere identitară, revendicări suveraniste: tendințele din Ungaria și din mai multe țări est-europene se încarnează sub diferite forme și în vest.
Iar Viktor Orban are numeroși admiratori în mișcările de extremă dreapta din Europa, precum AfD în Germania, FPÖ în Austria, Frontul Național în Franța etc, care văd în el un adevărat model.
9
4
