Europa Centrala are multe puncte forte. Arhitectura grandioasa, cafenele elegante, un junghi de melancolie obsesiva. Si istorie. Aici nu te afli nicicand prea departe de aniversarea vreunui eveniment decisiv care a schimbat lumea - o revolutie, o infrangere, un gest de infamie - si ale carui consecinte inca mai rezoneaza si astazi sau, cel putin, pot fi facute sa rezoneze.

HotNews.roFoto: Hotnews

Viktor Orban intelege foarte bine acest lucru. Cu doar cateva saptamani pana la alegerile generale, premierul Ungariei a explicat relevanta contemporana a trecutului tumultuos. La un miting de saptamana trecuta pentru aniversarea a 170 de ani de la revolta nationala din 1848, el a avertizat ca, tot asa cum generatiile anterioare s-au luptat cu opresorii otomani, Habsburgi si sovietici, si astazi este necesar sa fie infruntate noi amenintari existentiale - indiferent ca ele vin de la Bruxelles, de la imigranti ori de la George Soros, finantistul miliardar de origine ungara. Tarile care nu vor trece la actiune vor "fi pierdute", a declarat el, potrivit The Financial Times, citat de Rador.

Mesajul le-a placut zecilor de mii de oameni stransi pe ploaia marunta in fata parlamentului national din Budapesta. Dar era oricum ceva previzibil. Multi oameni din multime fusesera expediati cu autocarele din bastioanele provinciale ale partidului dlui Orban, Fidesz. Ei au venit cu pancarte, poze religioase si multe steaguri - printre ele si unul galben-albastru din Transilvania, regiunea cedata Romaniei in baza Tratatului de Trianon de dupa primul razboi mondial. Un secol mai tarziu, "Trauma Trianonului" mai este inca palpabila. Este o doleanta pe care dl Orban a cautat s-o satisfaca - si s-o exploateze - prin a oferi ungurilor din Transilvania si din alte foste teritorii diverse drepturi, in calitate de dubli cetateni, inclusiv cel de a vota.

In apropierea locului in care vorbea premierul si-a organizat propriul miting si Jobbik, un partid de extrema dreapta care acum incearca sa pozeze drept non-extremist. Multimea mai mica adunata aici era mai tanara si mai la moda imbracata decat cea a dlui Orban. Oratorii s-au concentrat pe nevoia de a recupera natiunea din ghearele coruptiei si nepotismului din politica interna. O asemenea probitate a fost numai usor pusa in dubiu de mementouri ale radacinilor partidului, sub forma barbatilor tunsi, frezati si imbracati in echipament paramilitar negru si a steagurilor istorice cu dungi alb-rosii, o varianta a lui fiind folosita si de Partidul Crucilor cu Sageti, fascist.

Toate acestea au reprezentat un spectacol foarte diferit de Budapesta cu care facusem eu initial cunostinta, in anii '90. Atunci, in avantul timpuriu al post-comunismului, orasul vibra de energie si optimism. Grandoarea lui si peisajele sale frumoase erau pe potriva celor din Viena; radia un sentiment de oportunitate caruia ii duce dorul de multa vreme partenerul ei de odinioara, situat mai in amonte pe Dunare. Era un magnet pentru antreprenorii comerciali si politici, cat si pentru aspirantii la titlul de boem care vanau viziunile lui Scott si Zelda Fitzgerald: a le trai cat timp scrii romane ce n-au fost inca scrise.

Budapesta nu si-a pierdut nimic din farmecul ei fizic. Si totodata a prosperat. Bulevardele fin-de-siecle, ca niste vitrine, sunt iarasi pline de boutique-uri de lux si cafenele elegante. Amicii discuta intre ei despre cresterea preturilor imobiliare, despre dificultatea de a-i gasi copilului un loc la scoala si despre influxul de bani rusesti si, mai recent, chinezesti. Dar ei spun de asemenea si o poveste trist de familiara a coruptiei si a unei societati mai cinice si mai inchistate, una in care institutiile de presa, civice si culturale au fost subminate ori aduse sub ascultare. Iata un director de teatru franc care nu poate tine un discurs pentru ca nici un administrator de local nu indrazneste sa-i puna scena la dispozitie, de teama represaliilor oficiale. Sau mai e si cazul Universitatii Central-Europene finantate de Soros care, confruntandu-se cu opozitia si presiunea neabatuta a statului, si-a anuntat saptamana trecuta "planul B" de a-si muta o parte din activitate la Viena.

"Am subestimat efectele a 50 de ani de comunism", este una dintre explicatii. O alta este aceea ca emigratia la scara mare, mai cu seama a tinerilor, a lasat corpul cetatenilor intr-o stare defensiva si receptiv la un populism care provoaca un nou exod al talentelor. Altii vad o continuare cinica, prin alte mijloace, a vechiului sistem de conducere autoritara si auto-imbogatire - doar cu magazine mai bune si fara temnita ori vreo ideologie calauzitoare.

"Sunt speriata de ceea ce vad in scoli", mi-a spus o femeie de afaceri. Ea se teme de un derapaj in "dublulimbaj" [termen imaginat din romanul "1984" de George Orwell; o limba impusa de un stat totalitar, in care sensul cuvintelor e distorsionat chiar si pana la inversare: "razboiul e pace", "ignoranta e putere" - n.trad.], intre ceea ce copiii ei sunt invatati la scoala, mai ales la orele de istorie, si ceea ce trebuie ea sa le explice apoi, cand ajung acasa. "Invatam din nou sa citim printre randuri."

Articol de Frederick Studemann, The Financial Times (preluare Rador)