Acuzatiile sunt extrem de variate, de la abuzuri de privilegiu relativ triviale pana la violari fara precedent ale legilor si normelor etice. Presedintele si ginerele sau e posibil sa foloseasca politica externa americana pentru a se imbogati. Administratorul Agentiei de Protectie a Mediului, Scott Pruitt, a incalcat reguli zburand la clasa intai. Delegatiile straine rezerva in mod obisnuit camere la hotelul lui Trump din Washington pentru a-i face pe plac si a-l imbogati pe presedinte, scrie The Washington Post, citat de Rador.
Coruptia si nepotismul au atins amandoua niveluri nemaivazute la Casa Alba, dupa cum au prezis toti cei care-l cunosteau pe Trump - si dupa cum vor ignora multi dintre cei care l-au votat. De cate oi apare in presa cate o astfel de poveste, exista un raspuns de rutina: Este acesta lucrul pe care si l-au dorit cu adevarat americanii clasei muncitoare atunci cand au votat un "anti-elitist"? Asta a vrut sa spuna Midwest-ul atunci cand a aclamat apelurile la "asanarea mlastinii" [coruptia din Washingtonul pre-Trump - n.trad.]? Dar daca istoria si precedentele ne pot ghida cumva, atunci aceste abuzuri de putere nu vor conta deloc pentru ei.
Emisfera noastra contine o multime de precedente. Istoria Americii Latine e plina de "oameni ai poporului" care au calarit valuri populare anti-elitiste pentru a ajunge la putere, iar apoi au folosit acea putere pentru a se imbogati ei insisi si pe prietenii lor. Fostul presedinte-dictator al Venezuelei Hugo Chavez a castigat presedintia cu un program electoral "anticoruptie" pentru ca apoi sa se apuce sa jefuiasca statul in stil mare, utilizand contracte cu guvernul pentru a-i mentine prietenosi pe directorii de companii, transformand serviciul civil si compania petroliera de stat in masinarii de recompensare a sustinatorilor sai si achizitionand chiar un avion de lux de la familia domnitoare a Qatarului pentru uzul sau personal.
Europa are si ea povesti similare. In anteriorul lui tur pe la putere, Partidul Libertatii populist din Austria s-a dovedit a fi cu mult mai corupt decat politicienii de centru pe care-i denuntase inainte de alegeri. Dupa moartea lui, s-a descoperit ca liderul partidului, Joerg Haider - mai faimos pentru simpatiile si aluziile lui privind mostenirea nazista a Austriei - facea afaceri dubioase din Libia si pana-n Balcani, ba chiar si mai departe. Viktor Orban, premierul ungar "populist" care a castigat alegerile in 2010 denuntand coruptia adversarilor sai, a dirijat de atunci fondurile de la UE catre sefii de companii care-i sprijina partidul (intre ei fiind si un prieten din copilarie) si si-a imbogatit numeroase rude si in primul rand pe ginerele sau (va suna familiar?) Partidul de guvernare din Polonia, Lege si Justitie, a avut si el o campanie electorala anti-elitista in 2015, pentru ca mai apoi sa-si petreaca doi ani populand serviciul civil cu prieteni, verisori, nepoti si unchi de-ai politicienilor.
Daca acestia ar fi fost politicieni "obisnuiti" - social-democrati sau liberali onesti - ei ar fi fost dati afara din functii chiar de catre sustinatorii lor dezamagiti, care votasera pentru o guvernare eficienta. Dar Chavez a ramas la putere 14 ani, pana a murit in functie; succesorul lui inca mai e acolo. In Austria, Partidul Libertatii a ridicat iarasi capul si tocmai s-a alaturat noului guvern de coalitie. Orban e premierul Ungariei de aproape opt ani, iar sustinerea pentru Lege si Justitie pare sa se mentina constanta in Polonia.
Unele dintre aceste povesti sunt de fapt despre autoritarism: multi lideri populisti sunt in realitate lideri anti-pluralisti, iar ei schimba regulile democratiilor lor astfel incat adversarilor lor sa le fie mai greu sa castige. Insa aici mai actioneaza si un alt factor: spre deosebire de social-democrati si liberalii onesti, acesti politicieni nu au incercat niciodata sa apeleze la bunul simt al alegatorilor, ei n-au incercat vreodata sa le vanda eficienta, iar alegatorii lor nu asta asteapta de la ei. Intr-un discurs recent Orban a declarat ca Europa de Vest a provocat "declinul culturii crestine" si a calificat Ungaria drept "ultim bastion al crestinismului". Daca esti genul de om care se emotioneaza la asemenea declaratii, la ce sa-ti mai pese ca ginerele lui se imbogateste? Politologul Jan-Werner Muller a scris si ca nepotismul si coruptia nu constituie o problema pentru acest tip de conducatori "atat timp cat ele arata ca niste masuri adoptate pentru binele unor "noi" care suntem morali si muncim din greu, iar nu pentru niste "ei imorali sau chiar straini."
Aceleasi instincte l-ar putea pune pe Trump la adapost de furia unora dintre alegatorii sai. Daca tu chiar crezi ca civilizatia americana este in declin si doar administratia Trump il poate opri, atunci nu iti va mai pasa ca Jared Kushner modifica politica americana fata de Orientul Mijlociu in conformitate cu interesele sale de afaceri. Daca "omul uitat" al Americii rurale crede ca Trump se bate cu niste extremisti islamisti invizibili (sau cu mult prea vizibili prezentatori de televiziune), atunci s-ar putea sa nu ii pese ca guvernul chinez i-a acordat lui Ivanka Trump niste licente valoroase in aceeasi zi in care presedintele Xi Jinping s-a intalnit cu tatal ei.
Insa coruptia spectaculoasa a asa-ziselor elite anti-elitiste mai are si un alt efect, pe termen lung: ii determina pe oameni sa devina cinici cu privire la politica in general. L-am intrebat recent pe unul dintre opozantii lui Orban de ce nesfarsitele revelatii despre contracte veroase nu creeaza o majoritate covarsitoare in favoarea opozitiei. "Fiindca alegatorii cred acum ca toata lumea e corupta", mi-a spus el. "S-au obisnuit cu asta." Pe masura ce coruptia si nepotismul de la Casa Alba vor incepe sa devina ceva la ordinea zilei, americanii s-ar putea sa nu se mai intoarca impotriva lui Trump. Dar s-ar putea intoarce impotriva politicii - sau chiar a democratiei, in intregul ei.
Articol de Anne Applebaum, The Washington Post (preluare Rador)
